Câte lacrimi am vărsat,
Doamne binecuvântat,
Și ce mult am suspinat
Pe al vieții drum umblat.

Doamne, îți mulțumesc pentru ziua de azi și pentru lumina care mă îmbrățișează în această dimineață. Îți mulțumesc pentru pacea și liniștea din acest colț de lume și pentru forfotul vieții care îmi umple sufletul cu fiori de emoție în fiecare zi.

Să credem în dragoste, pentru că acolo unde e dragoste, e și Dumnezeu. Să ne arătăm dragostea prin fiecare gest, prin fiecare vorbă, să o dăruim la fiecare pas, să o revărsăm cu inima largă asupra tuturor celor din jurul nostru, așa cum și Dumnezeu o revarsă asupra noastră din belșug.

Să nu uităm niciodată că viața e minunată și că Dumnezeu ne-a oferit-o ca pe un dar neprețuit, și odată cu ea și puterea de a ne bucura de tot ce e frumos și bun în jurul nostru.

Cât mai avem lumina, să ne alipim de lumină. Cât mai putem fi buni, să dăruim bunătate. Cât mai putem schimba ceva, să căutăm fiecare prilej să transformăm răul în bine. Cât mai avem iubire, să o strângem lângă noi ca pe un dar prețios și să o împărțim cu inimă largă. Cât soarele mai răsare în zori de zi, să nu ne pierdem speranța în biruință. Dumnezeu e cu noi. Dumnezeu va birui, și noi prin El. Să ne păstrăm inima curată și să îndrăznim să credem în El chiar și atunci când totul în jurul nostru se fărâmă.

Doamne, când inimile noastre nu te pot cuprinde, întinde-ne mâna de dincolo de zare şi învaţă-ne să privim în ochi infinitul. Învaţă-ne să nu ne fie teamă de ce e măreţ şi sfânt, ci să ne temem mai degrabă de micimea din noi şi de mediocritatea din jurul nostru. Învaţă-ne să descoperim ceea ce e ascuns şi adânc şi să pătrundem dincolo de banalitatea vieţii de fiecare zi. Dă-ne puterea să înţelegem rostul şi sensul vieţii noastre, iar atunci când nu le înţelegem, să le căutăm la Tine.

AMIN

Să-L întâmpinăm cu bucurie pe pruncul Isus, care azi se naşte din nou în inimile noastre în umila iesle din Betleem. Să ne bucurăm de toate darurile pe care le găsim sub pomul de Crăciun şi să nu  uităm de minunatul dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu. Sărbători binecuvântate!

www.christianphotos.net

Victor Hugo spunea că niciodată nu iubim şi nu ne rugăm prea mult. Dragostea şi rugăciunea sunt printre acele lucruri rare din care, oricât am da, tot mai e nevoie, dar cu cât dăm mai mult, cu atât suntem mai bogaţi.

http://christianphotos.net

Încotro te-ndrepţi, Doamne,
Spre ce tărâmuri ninse de flori argintii,
Spre ce lumi uitate de lacrima toamnei,
Spre ce vis albastru din nopţile târzii?

http://www.christianphotos.net/

Doamne, izvor al vieţii şi lumină sfântă a dragostei mai presus de fire, vin azi înaintea Ta să-ţi mulţumesc pentru toţi oamenii care s-au rugat pentru mine de-a lungul vremii şi pentru cei care se mai roagă încă, pentru cei de aproape şi pentru cei de departe, pentru cei pe care îi cunosc şi pentru cei pe care nu i-am întâlnit încă, pentru cei fără de care drumul meu s-ar fi împotmolit de atâtea ori în întuneric.

http://www.christianphotos.net/

„În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa şi cine se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:18)

Într-una din emisiunile lui de la radio „Dialog întredeschis”, doctorul Cristian Andrei a făcut o afirmaţie care m-a pus pe gânduri mult timp după aceea. Nu mai ţin minte exact cuvintele lui, dar ideea era că sentimentul care ne domină şi care predomină în viaţa noastră este frica şi că ea se găseşte, într-o formă mai mult sau mai puţin evidentă, în spatele tuturor deciziilor şi acţiunilor noastre. Întotdeauna ne e frică de ceva. Frică de durere. Frică de singurătate. Frică de ridicol. Frică de bătrâneţe. Frică de sărăcie. Frică de moarte. Comform acestei teorii, suntem o specie condamnată să trăiască sub imboldul unei frici permanente, care îşi schimbă doar obiectul şi ne guvernează fiecare mişcare, fiecare act, fiecare alegere.

Doamne, potoleşte zbuciumul din mine. Purifică-mi sufletul şi desăvârşeşte lucrarea pe care ai început-o în viaţa mea. Curăţă grădina de buruieni ca să poată creşte din nou florile.

1. Apropie-te de Dumnezeu cu îndrăzneală. Dacă simţi că nu ai destulă, nu te îngrijora. Cere şi ţi se va da.
2. Apropie-te de Dumnezeu cu credinţă. Dacă simţi că nu ai destulă, nu te îngrijora. Credinţa e singurul lucru pentru care te poţi ruga fără credinţă.
3. Apropie-te de Dumnezeu cu lacrimi. Dacă simţi că ţi-s ochii secaţi, nu te îngrijora. Lacrimile vor veni atunci când Dumnezeu va topi gheaţa din jurul inimii tale.

La baza oricărei relații stă comunicarea. Rugăciunea e un mod de comunicare cu Dumnezeu. Când iubim pe cineva, dorim să comunicăm cu acea persoană cât mai mult și cât mai deplin posibil. De aceea e esenţial pentru relația noastră cu Dumnezeu să ne rugăm în fiecare zi.

Am plâns şi vise şi flori,
Şi lumini şi dureri şi morminte,
Am plâns stropi de ploaie şi nori
Şi neputincioase cuvinte.

Menirea noastră e să facem ca lumina să fie întotdeauna cu un pas înaintea întunericului.

Rugăciunea este şi ea, ca şi lacrimile, o artă, un algoritm, o punte de stabilire a unei legături. Dacă se încadrează în configuraţia corectă, dacă cele două elemente ale relaţiei se completează reciproc, se creează un spaţiu privilegiat, de perfectă armonie. Dacă nu, dacă scapă ceva, undeva, se creează un surplus sau o lacună. Cea mai mare descoperire pe care am făcut-o după accident e că între energia mea şi energia lui Dumnezeu se poate stabili un raport de complementaritate. Cu un efort care nu depăşeşte posibilităţile impuse de limitele omeneşti.

Există amintiri ce trec
Şi amintiri care rămân.
Există vise de o clipă
Ce-ascund în ele un destin.

8 octombrie 2002

E oare o întâmplare că astăzi l-am întâlnit pe stradă pe domnul M.? Tocmai astăzi, când am fost atât de departe de ceea ce eram pe vremea când dl M. juca în viaţa mea rolul pe care îl joacă acum A. Aş vrea să înţeleg dialectica vieţii mele. De ce am ajuns aici, de ce am făcut această întorsătură de 180 grade? Şi câte astfel de întorsături voi mai face de acum înainte, de fiecare dată când voi simţi că trebuie să o iau de la capăt?

uon tnâmăp iunu a iş uon rec iunu aeranipmâtnî nî erim nu ac iuL aeramehc al işei av eleraos iş işela iec urtnep emerved iam eliroz amehc av iş rolimul aetpaon atrucs av asăl av en un lunmoD rad iulusupa aniat ion nî miţmis tiţnifsa al e eleraos epaorpa ed tâta e aeraresnî tişrâfs iş tupecnî ed ărăf ănimul ătsaeca nî tot cseiărt ăs egela şa tupecnî al ed lutot uai ăs iş ătad o csan iam ăm ăs if ra ăcad tnâfS iuluhuD la ulpmet nu e aem aţniif ăc urtnep csednâg iş tmis iş cseiărt ăc urtnep enim urtnep tişrâvăs a-el erac ep etanunim elirurcul etaot urtnep uezenmuD iul csemuţlum iî ătanunim e aţaiv