Dacă Dumnezeu ar avea o secțiune de Frequently Asked Questions (întrebări puse frecvent), cum întâlnim acum pe mai toate site-urile web de pe Internet, cu siguranță că una dintre ele ar fi: „De ce există răul în lume?” Aceasta nu e numai una dintre întrebările puse cel mai des de omenire, ci și una al cărei răspuns ar putea schimba radical concepția noastră despre lume și realitate.

Înainte de a discuta un concept, trebuie mai întâi să-l definim. Termenul „caracter” are două înțelesuri majore, după cum ne arată dicționarul explicativ al limbii române: unul general, definit ca „ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane” și unul specific, care se referă la un anumit tip de personalitate, la o anumită însușire sau set de însușiri umane: „personalitate morală fermă”, „însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine.” Atunci când spunem „oameni de caracter”, ne referim la cel de-al doilea aspect.

Atâtea clipe ne dor și atâtea dureri adăpostim în inimile noastre frânte, când vedem nedreptatea, suferința și risipa din jurul nostru. De câtă dragoste avem nevoie ca să umplem golul nepăsării și deșertul cinismului din lumea în care trăim. Doamne, dă-ne putere să iubim dincolo de orice hotare omenești și lacrimi să plângem pentru cei ce rătăcesc fără țintă pe drumul vieții. 

Deși Evanghelia ne spune că apostolul Andrei a fost primul care l-a căutat și l-a urmat pe Isus, în niciun pasaj biblic el nu e menționat în capul listei de ucenici. Cunoscut îndeobște ca „fratele lui Simon Petru”, el pare să rămână mereu în umbra fratelui său, eclipsat de personalitatea acestuia. Petru e întotdeauna pe primul loc iar Andrei pe al doilea.

În Vechiul Testament, Dumnezeu s-a arătat rareori oamenilor. Cu toate acestea, regele Solomon a avut o serie de confruntări directe cu El, printre care una celebră, citată și comentată adesea: cea în care Dumnezeu s-a oferit să-i împlinească o dorință.

Ce înseamnă a fi milostiv? A hrăni pe cei flămânzi, a oferi adăpost celor fără casă, a cerceta pe cei bolnavi. A-ți întinde mâna spre cei săraci și sărmani, spre cei orbi, șchiopi și nefericiți. A da celor în nevoie. Toate acestea sunt ilustrări extraordinare ale compasiunii puse în practică. Dar ce putem face noi aici, acum, pentru a ne dovedi milostivi?

Istoria lui Rut e un exemplu vibrant despre felul în care o decizie poate influența nu numai viața celui care o ia și a apropiaților lui, ci chiar a unui întreg șir de generații viitoare. Atunci când văduva Naomi, copleșită de durere după moartea soțului și a fiilor ei, hotărăște să părăsească Moabul și se întoarcă în țara ei natală, Israel, cele două nurori ale sale, Orpa și Rut sunt puse în situația de a lua o decizie. Orpa ezită dar decide în cele din urmă să rămână în țara Moabului. Rut în schimb e gata să-și urmeze soacra oriunde ar merge.

Răbdarea nu e niciodată un lucru uşor. Dar probabil cel mai dificil aspect al ei este în relaţie cu cei din jurul nostru. „Iubirea îndelung rabdă”, ne spune apostolul Pavel în faimosul pasaj din 1 Corinteni. Ni se cere să iubim cu o dragoste plină de răbdare chiar și atunci când ne e greu să îndurăm suferințele pe care ni le provoacă semenii noștri.

Mânia e percepută în general ca un sentiment negativ, care poate să transforme un om bun într-un monstru și să ne ducă la fapte necugetate. Concluzia care ar decurge de aici e că ea trebuie întotdeauna reprimată și privită ca un păcat demn de dispreț. Biblia însă ne oferă o altă perspectivă.

Om cu poziție, senator, membru al consiliului și al sinedriului, Iosif din Arimateea e descris în Noul Testament ca un "om cinstit şi bun". Ni-l imaginăm ca pe un bărbat educat şi respectat, un personaj virtuos, milostiv, însetat de adevăr și dreptate. Dar pe lângă aceste calități, el a avut și o mare slăbiciune: teama. Deși ucenic al lui Isus, el a ținut multă vreme ascuns acest lucru de frica iudeilor.

Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.
definiţie de Sfântul Ioan Gură de Aur

Rugăciunea este respiraţia sufletului.
definiţie de Ellen G. White

Rugăciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurării lui Dumnezeu.
definiţie de Toma d'Aquino

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei.
definiţie de Sfântul Augustin

Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii.
definiţie de Mahatma Gandhi

Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.
definiţie de Sfântul Ioan Scărarul

Rugăciunea este expresia unui suflet religios care recunoaşte o putere supranaturală care-i asigură eliberarea din înlănţuirea limitelor personale şi cosmice.
definiţie de Petre Ţuţea

Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului către Dumnezeu; ea este o conversaţie a intelectului cu Domnul.
definiţie de Evagrie din Pont

Aceasta este rugăciunea adevărată: a tăcea şi a asculta vocea fără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta să lucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu.
definiţie de Kallistos Ware

O rugăciune, în cea mai simplă definiţie, este doar o dorinţă îndreptată spre ceruri.
definiţie de Phillips Brooks

Rugăciunea este cea mai puternică armă a creştinului. Rugăciunea este cea care ne face eficienţi, ne face fericiţi, rugăciunea ne dă toată forţa necesară pentru a duce la îndeplinire cele ce ne sunt cerute de Dumnezeu. Da, toată viaţa ta poate şi trebuie să fie o rugăciune!
definiţie de Sfântul Josemaria Escriva

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc.
definiţie de Sfântul Grigorie Sinaitul

Rugăciunea este cântecul inimii.
definiţie de Kahlil Gibran

Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă.
definiţie de Sfântul Ioan de Kronstadt

Rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate.
definiţie de Sfântul Grigorie Sinaitul

Rugăciunea este începutul cunoştinţei nemateriale şi simple.
definiţie de Evagrie din Pont

Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletul nostru lumina.
definiţie de Vladimir Lossky

Rugăciunea este contemplarea faptelor vieţii din cel mai înalt punct de vedere.
definiţie de Ralph Waldo Emerson

Rugăciunea nu este pur şi simplu un impuls ocazional la care răspundem atunci când suntem în necaz; rugăciunea este o atitudine de viaţă.
definiţie de Walter A. Mueller

Acum câțiva ani, un cuplu de pensionari speriați de iminența unui război nuclear, au făcut un studiu al tuturor locurilor de pe glob, în speranța de a găsi unul în care probabilitatea unui asemenea război să fie mai scăzută. După multe investigații, s-au mutat în noua lor casă – insulele Falkland. Dar nu peste multă vreme „paradisul” lor s-a transformat într-o zonă de război între Marea Britanie și Argentina.

Un mare preot, cunoscut pentru spiritul și dedicarea sa, a visat că a murit şi a ajuns la poarta raiului. Acolo i s-a spus că numele său nu figurează în Cartea Vieții. În cele din urmă, la insistențele sale, a fost invitat înăuntru și i s-a spus că va avea privilegiul să apară în faţa judecătorului a toate de pământ şi, dacă va trece cu bine testul ce i se va da, va putea rămâne în Împărăția cerurilor pentru totdeauna.

Doamne Isuse, Tu ne-ai învăţat că prin credinţă se pot muta munţii din loc. Și tot Tu ne-ai spus: „Cere și ți se va da”. Cât ai fost pe Pământ, ai vindecat boli şi suferințe în fața cărora și medicii s-au dat bătuți şi ai înviat oameni din morţi. De la Tine am învăţat cât de mare e puterea rugăciunii şi a credinţei şi că trebuie să ne rugăm cu convingere, ca și când am fi primit deja lucrul cerut.

Doamne, de ce mi-e atât de teamă? De ce e atât de slab spiritul meu? Unde e credinţa ce mută munţii? Unde e forța ce învinge moartea? Ştiu că sunt puternică atunci când Tu mă faci puternică și orice slăbiciune devine putere în prezenţa Ta. Atinge-mi inima cu o iubire dincolo de înţelegerea mea, ca să mă pot întoarce spre Tine ca floarea soarelui spre razele astrului ceresc al cărui nume îl poartă.

Doamne, Dumnezeul meu, vin azi înaintea Ta și-mi aduc plângerea înaintea tronului Tău de slavă. Ascultă glasul meu. Tu ești Creatorul meu şi doctorul trupului şi sufletului meu. Tu cunoști cele mai adânci şi mai ascunse cotloane ale ființei mele. Știi cum funcționează fiecare și cum lucrează toate împreună pentru a menţine darul vieţii şi a mă face ceea ce sunt: o ființă vie, un miracol al creaţiei.

Doamne, fii pentru noi lumina care nu se stinge. Strălucește înlăuntrul și în afara noastră, ca să nu ne poticnim pe drum, ci să mergem înainte plini de curaj, spre noi limanuri ce ne așteaptă. Fii flacăra mereu arzândă a candelei ce ne călăuzește pașii.

Doamne, ajuta-mă să iert chiar și atunci când totul în mine îmi spune să n-o fac. Eliberează-mă de resentimente atunci când inima mi-e rănită de moarte. Deschide-mi ochii la lucruri ce mă pot vindeca și mângâia, făcându-mă mai puternică. Ţine-mă de mână şi lasă-mă să plâng pe umărul Tău. Du-mă în locuri unde n-am mai fost, așează-mă pe muntele cel mai înalt, ca să văd cât de nebunească e tendința mea de a mă agăța de propria-mi mânie. Arată-mi o frântură din măreţia Ta, ca să fac din ea comoara mea atunci când totul în jur pare să se prăbuşească.

Doamne, când lumea mea se va sfârși, vei fi tot lângă mine? La hotarele acestei vieți, mă va călăuzi mâna ta din nou? Oare îmi vei alunga teama din piept și îmi vei alina agonia?

Trăim într-un univers multi-dimensional, plin de uși și ferestre. Rugăciunea e și ea o fereastră. O fereastră spre cer, spre eternitate. Când viața noastră devine o cameră încuiată, în care n-a mai fost aerisit de mult, descoperim această fereastră, o deschidem larg și lăsăm aerul curat să ne inunde sufletul.