Am văzut soarele răsărind peste munți, lumina slavei ce a spulberat noaptea atâtor suflete. Am văzut cortina ridicându-se peste sfârșitul poveștii ce încă nu s-a scris și am auzit, ca un ecou, cântecul speranței înălțându-se ca un val din oceanul tăcerii.

Și un glas ca de tunet mi-a spus: „Dumnezeu va birui.”

Doamne, în ziua aceea când vei birui, adu-ți aminte de mine. În ziua aceea nu va mai exista decât amintirea mea, amprenta mea întipărită în inima veșniciei... Dar Tu ai puterea să răscumperi dorul meu și să potolești dincolo de timp setea acestei inimi ce te-a iubit și te-a strigat din temnița ei de lut.

Doamne, în ziua aceea când lumina va birui, adu-ți aminte de mine. Ridică-mă din nou și fii răspunsul la întrebarea ce mă doare în această viață.

Pe drumuri pustii rătăcim în amurg
Și umbre adânci ne-mpresoară.
Ne dor năzuinți ce-n tăceri se ascund
Și taina din noi ne-nfioară.

Se nasc întrebări ce nu-și află răspuns,
Și-un răspuns veșnic făr' de-ntrebare,
Cautând printre morți adevărul ascuns,
Suntem surzi la a Vieții chemare.

Cu ce dor Tu ne chemi, cu ce dor Tu ne strigi,
O, Lumină în veci neschimbată!
Cu ce milă ne-aduni, cu ce lacrimi ne plângi,
Când furtuni vor din drum să ne-abată!

Cât de mult te dorim, cât de rar te urmăm!
Nici nu știm că-nsetăm după Tine.
Bem din bălți cu noroi setea să ne-o curmăm,
Când Tu ai apa vieții depline.

Căutăm bucurii prin cenușă și scrum
Și slujim idoli fără suflare,
Când și mierla ce moare uitată în drum
Ție-ți dă cea din urmă cântare.

Și când norii se strâng, ne simțim goi și-n van,
Și nu știm ce știe-ntreaga fire,
Că nici stropul din cer nu-i de Tine orfan,
Ci e lacrima Ta de iubire.

Câte rânduri s-au scris cu lacrimi în cartea vieții pentru ca noi să învățăm calea biruinței! Câte vieți au fost frânte pentru ca noi să învățăm să trăim cu adevărat! Câte pilde ne-a dat Iubirea pentru ca noi să învățăm să iubim deplin!

Să umblăm în lumină, ca să fim vrednici de lumina ce ni s-a dat. Asta ne-a învățat Isus. Nu să creăm instituții și legi, nu să ne justificăm pe noi înșine împroșcând pe alții cu noroi, nu să inventăm noi pricini de poticnire, nu să ucidem Duhul de dragul literei.

Isus ne-a învățat:

Să întindem o mână acolo unde alții dau cu pietre.

 Să îndrăznim să sperăm acolo unde nu se întrevede nicio speranță.

Să fim necruțători cu păcatul dar să-l iubim pe păcătos ca pe noi înșine.

Să iertăm dincolo de orice limită omenească pentru a fi vrednici de Cel mai presus de omenesc.

Să ne ridicăm ochii spre cer pentru a urma chemarea pe care Dumnezeu a zidit-o la temelia sufletului nostru.

Să nu facem nicio concesie răului, nici măcar aceea de a răsplăti răul cu rău.

 Să dăm mai mult decât ni se cere, pentru ca în golul lăsat în urmă de ce am dat, Dumnezeu să reverse comori de apă vie.

Să nu ne credem mai buni și mai sfinți decât alții.

Să nu refuzăm nicio mână întinsă și să nu fim surzi la niciun strigăt de ajutor.

 Să nu stingem fitilul care fumegă, căci poate mâine ne va lumina cărarea.

Să ne rugăm cu inima, nu cu buzele.

Să nu ne îngrijorăm, pentru că Acela ce ne-a dat viața ne va da și cele ce o susțin.

Să nu ne înrobim inima cu lucruri trecătoare, ci să o facem roabă Adevărului, căci numai el o poate elibera.
 
Să încălcăm la nevoie legea din iubire, pentru a împlini legea iubirii.

Să credem că Dumnezeu poate totul și că noi putem totul prin Dumnezeu.

Să fim aproape de aproapele nostru.

Să fim oricând gata să dăm orice pentru a îndrăzni să cerem orice.

Să iertăm mai mult, pentru a da celor din jurul nostru șansa de a iubi mai mult.

Să învățăm cu râvnă, dar să nu uităm niciodată că învățătura fără iubire nu se transformă în înțelepciune.
 
Să cerem orice cu încăpățânarea copiilor, dar să nu uităm să râvnim la bunul cel mai de preț: maturitatea de a putea spune în toate: „Facă-se voia Ta.”

Doamne, în mâinile Tale îi încredințez pe toți cei pe care îi iubesc. Tu știi despre cine îți vorbesc și știi că zi și noapte port pe umeri povara îngrijorării pentru ei. Tu îi cunoști pe fiecare în parte și cunoști trebuințele trupului și sufletului lor. Îngrijește-te de ei ca de copiii Tăi preaiubiți. Păzește-i de ispite și, atât cât se poate, cruță-i de suferințe, iar dacă trebuie să treacă prin ele, pregătește-i dinainte și ține-i de mână până se risipesc norii și se arată soarele.

Doamne, fă ca niciunul dintre cei pentru care te rog să nu se piardă, ci călăuziți de iubirea Ta, să urce treptele desăvârșirii și să devină oameni după inima Ta. Fă-i să cunoască prin har dragostea ce alungă teama și biruința deplină. Arată-le în fiecare zi bunătatea Ta și ajută-i ca prin viața lor și prin tot ceea ce sunt să aducă slavă numelui Tău și lumină celor din jurul lor.

AMIN

La hotarul gândului,
Pe aripa vântului,
Mă opresc să Te caut,
Să Te simt, să Te laud,
Dincolo de mine,
Aproape de Tine,

Șiroi de lacrimi parcă plouă
Din ochii Celui răstignit.
„Astăzi vă dau poruncă nouă:
Iubiți-vă cum v-am iubit.

La masa Ta ne-am strâns, Isuse,

Cu vin și pâine să ne-alini. 

Căci vânturi reci, din zări aduse,

Suspină azi printre măslini.

Doamne, în fiecare zi ne tulbură știri despre crime şi războaie. Suntem martori la violențe de neimaginat și acte de cruzime ce ne îmbolnăvesc sufletul. Inima ne tânjește după pace și sângerează pentru atâtea vieți pierdute sau marcate pentru totdeauna în conflicte absurde şi lupte inutile. ‘Pacea e o utopie’, ne spun cei care adoptă cinismul ca mod de viaţă şi-și ascund visele spulberate în spatele unei atitudini batjocoritoare. Dar ochii noştri se îndreaptă spre Tine și sufletele noastre te caută în întunericul nopții. Îndrăznim să sperăm acolo unde nu e nicio speranță, căci suntem ai Tăi și știm că dragostea Ta e mai tare decât moartea.

Doamne, Tu care cunoști durerea și zbuciumul fiecărei inimi, îndură-Te de cei ce Te caută fără să știe și tânjesc după Tine fără să-și dea seama.

Ecoul unor paşi străini
răsună-n mine
şi mute umbre şi lumini
se joacă-n mine.

Mereu cu suflet de copil
Am să mă lupt cu viaţa,
Şi timpul va păşi tiptil,
Lăsând în urmă dimineaţa.

Fiecare clipă are un rost, chiar daca uneori nu îl vedem, așa cum nu vedem imaginea dintr-un puzzle atunci când privim doar o singură piesă. Dumnezeu să ne dea puterea să descifrăm rostul fiecărei clipe iar acolo unde el nu se arată, să mergem mai departe cu credința că într-o zi totul va căpăta sens în chip minunat.

Doamne, grijile mă copleșesc și povara lor apasă greu pe umerii mei. Viitorul pare învăluit în ceață și orice încercare de a-l anticipa îmi umple sufletul de neliniști dureroase. Dar azi pun și prezentul și viitorul înaintea Ta și mă rog Ție din toată inima: eliberează-mă de povara îngrijorării și întărește-mi credința, ca prin ea să mă predau cu totul Ție.