Doamne, cu Tine nu mi-e teamă de nimic, căci Tu faci să curgă prin mine izvoare de apă vie. Când sufletul mi-e prins în lațul disperării, la Tine îmi ridic glasul cu credință și Tu pornești degrabă în ajutorul meu. Îmi dai drumul din temniță și mă scoți la loc larg, pe câmpii mângâiate de soare, unde iarba fragedă freamătă sub sărutarea vântului.