Doamne, eşti de neatins şi totuşi atât de aproape. Infinitul nu te poate încape, dar cobori iar şi iar în odaia strâmtă din coliba noastră uitată. Vino şi stai cu noi la masă. Nu avem bunătăţi, suntem săraci şi sărmani, de multe ori şi pâinea cea de toate zilele ni-e amară de lacrimi, dar totuşi vino, Doamne, la cei mai umili dintre copiii Tăi.

1 aprilie, anul de har 2002

Poate că trebuie să mi se-ntâmple tot felul de lucruri neplăcute ca să scriu. Mi s-a dat un timp, un loc şi un instrument de scris. Oare asta să fie menirea mea? Dar pentru cine scriu, dacă nu citeşte nimeni? Dacă toată lumea trece paralel şi eu îmi urmez drumul meu pe care nu-l ştie nimeni?

"Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata."

(Matei 12:20)

De atâtea ori, prinşi în păienjenişul vieţii, uităm să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le-a oferit. De atâtea ori ignorăm lucrurile simple, micile bucurii pe care El le-a pregătit pentru noi. De atâtea ori le luăm ca pe ceva de la sine înţeles. Astăzi aş vrea să mă opresc şi să-i mulţumesc pentru ceva foarte simplu şi uşor de făcut, dar foarte... delicios. Crema de zahăr ars. E uimitor cum combinând nişte ingrediente atât de simple, se poate crea ceva atât de special. Dacă n-aţi încercat-o încă, vă scriu mai jos reţeta pe care o folosesc eu:

Doamne, în dimineaţa aceasta vreau să mă rog pentru toţi cei care sunt la începutul unui nou proiect şi în special pentru cei care împlinesc prin el voia Ta. Încurajează-i şi călăuzeşte-i. Adu-le în cale oamenii şi ocaziile de care au nevoie. Dă-le curaj şi binecuvântează-i. Fii alături de ei şi ajută-i să ducă la bun sfârşit ce au început, în ciuda dificultăţilor.

Doamne Isuse, Tu, care ai cunoscut singurătatea sufletului închis într-un pumn de ţărână, îndură-Te de toţi cei care se simt singuri şi părăsiţi. Îndură-Te de tatăl meu, care poate se simte şi el aşa uneori, ştiindu-mă la atâtea mii de kilometri depărtare.

Doamne, ascultă glasul celor care strigă către Tine în miez de noapte din aşternutul lor singuratic. Caută spre ei şi, când noaptea e mai adâncă, păstrează în inimile lor lumânarea aprinsă. Întinde-le o mână în întuneric. Căci Tu eşti prietenul celor singuri şi ochii Tăi se îndreaptă spre cei cu inima zdrobită. Fă ca fiecare dintre ei să primească în noaptea care vine o mângâiere din partea Ta.

AMIN

Doamne, mă rog pentru toţi cei care încă nu şi-au găsit rostul în viaţă, care stau la răscruce de drumuri şi nu ştiu încotro s-o apuce. Luminează-i şi călăuzeşte-i cu dreapta Ta. Arată-le care e scopul Tău pentru viaţa lor.

Dacă m-ar întreba cineva ce aş mai vrea acum de la viaţă, poate aş răspunde şi eu ca şi regele Solomon: înţelepciune. Puterea de a distinge între Bine şi Rău, de a citi semnele vremurilor şi, mai presus de asta, de a descifra harta sufletului meu şi a celorlalţi din jurul meu. Puterea de a înţelege ce e cu adevărat important şi de a păstra lumânarea aprinsă, oricât de adâncă ar fi noaptea prin care merg.

Sunt creştină. Vreau să trăiesc ca o creştină. Să păstrez lumânarea aprinsă. Percep realitatea acestei aparente metafore cu toată profunzimea fiinţei mele. E ca şi cum aş trăi o veşnică zi ploioasă de toamnă, prin norii căreia se cerne mereu o rază de lumină.

Doamne,
Vreau să trăiesc cu adevărat
Vreau să fiu fericită
Vreau toate acele lucruri care te fac să simţi că viaţa e un miracol
Să simt că nici o clipă care trece nu e pierdută.

Doamne, fii mentorul meu. Nu-mi doresc nimic mai mult în viaţă decât să fiu copilul Tău. Dintotdeauna am tânjit după un mentor, după cineva care să-mi cunoască sufletul şi să mă călăuzească spre ceea ce e mai bun în mine. Nu mi-am dat seama că Tu eşti mentorul perfect. Blând, dar ferm, sensibil, dar drept, cu mult tact şi rafinament, atingând întotdeauna coarda potrivită pentru ca sufletul meu să scoată cele mai sublime acorduri.

Doamne,
Învaţă-mă să fiu fericită
Învaţă-mă să fiu liberă
Învaţă-mă să îndrăznesc
Învaţă-mă să pun duhul deasupra literei
Învaţă-mă să-mi descătuşez dragostea
Învaţă-mă să folosesc în scopuri binecuvântate toate darurile pe care mi le-ai dat
Învaţă-mă să mă rog
Învaţă-mă să nu las nici o clipă să treacă în zadar
Învaţă-mă să plâng de fericire
Învaţă-mă să dau un sens durerii
Învaţă-mă să merg mai departe când simt că totul se sfârşeşte
Învaţă-mă să zbor când simt că lumea îmi retează aripile
Învaţă-mă să văd şi să aud ceea ce e cu adevărat vrednic de văzut şi de auzit
Învaţă-mă să găsesc în fiecare sentiment care mă încearcă ceva adânc şi minunat
Învaţă-mă să nu fiu mediocră
Învaţă-mă să fac totul ca pentru Tine
Învaţă-mă să învăţ din greşelile mele şi din greşelile altora
Învaţă-mă să dăruiesc
Învaţă-mă să primesc
Învaţă-mă tot ce ceea ce socoteşti tu că mai trebuie să învăţ
Şi nu mă lua din această lume, Doamne, decât după ce voi fi învăţat toate lucrurile pe care Tu doreşti să le ştiu.

AMIN