Versetul zilei

Rugăciunea clipei

Doamne,


Amin


Monday, March 3

Eli Eli lama sabachthani?

Zdrobit pe cruce azi te strig plângând,
Dar parcă nu e nimeni să-mi răspundă.
E cerul gol cum n-a mai fost nicicând,
De ce i-ai dat poruncă să Te-ascundă?

Mi-e setea grea și fără de alin,
Si ce departe-i azi răcoarea serii,
Căci mâna ce-a schimbat apa în vin
Strivită e sub cuiele durerii.

De ce m-ai părăsit, o, de ce, Tată,
Când Tu mi-ai dat iubirea-adevărată?
Cand mi-ai născut în suflet doar lumină,
De ce în beznă port a lumii vină?

De ce m-ai părăsit, de ce, Părinte,
Când tot ce ai mi-ai dat mai dinainte?
Cand Tu ai curs prin mine apă vie,
De ce mă sting de sete în pustie?

Tu m-ai chemat să plâng cu cei ce plâng
Și câtă milă ai sădit în mine,
De niciun om nu a plecat flămând
De la festinul dragostei divine!

M-ai pus pe mii de răni ca pe-un balsam,
M-ai revărsat în inimi însetate,
Iar azi, când ard de dorul să Te am,
Ce infinit de gheață ne desparte!

De ce m-ai părăsit, o, de ce Tată,
Când mi-ai fost totu-n toate viața toată?
Cand m-ai făcut păstor peste-a Ta turmă,
De ce sunt oaia azi lăsată-n urmă?

De ce m-ai părăsit, de ce, Părinte,
În chinul cel mai greu și mai fierbinte,
Când m-ai făcut răspunsul cel mai mare,
De ce sunt azi suprema întrebare?

Azi sorb din cupă-ntreg veninul morții
Și-n mine urlă hăuri de durere,
Și ca un cerșetor în fața porții,
Te chem cu glasul unei lumi ce piere.

Și tot ce-a fost trăit vreodată-n lume
În mine-și află astăzi împlinire,
Tot dorul și tot chinul fără nume,
Blestemul ce-nrobește-ntreaga fire.

De ce m-ai părăsit, o, de ce, Tată,
Când le-am fost părăsiților răsplată
Când n-am cerut la nimeni nicio dare,
De ce-mi ceri astăzi prețul cel mai mare?

Ce taină nepătrunsă azi se scrie
Cu al meu sânge pentru veșnicie?
Nu înțeleg, dar strig încă o dată:
"Nu voia mea, ci voia Ta, o, Tată."




Wednesday, November 14

Rugăciune pentru eliberare și transformare

Doamne, fă ca din camerele unde ne-am închis să putem deschide larg fereastra către Tine. Revarsă aer curat în sufletele noastre și lumină în întunericul din ființa noastră. Ne-am baricadat dincolo de uși de fier, prizonieri în închisori ridicate de mâna noastră. Eliberează-ne și învață-ne ca, din lumina noii noastre libertăți, să privim cu alți ochi lumea, pe semenii noștri și pe noi înșine. Trăiește-Ți și în noi minunata Ta poveste și fă ca povestea noastră, a fiecăruia dintre noi, să fie o pildă a dragostei Tale.

Amin




Tuesday, June 19

Rugăciune la durere și suferință

Doamne, ce să fac? Ce voiești Tu să fac? Orice clipă în care nu simt prezența Ta mi se pare pierdută. De atâtea ori sufăr, și în suferința mea mă comport ca și când nu aș ști că singurul lucru pe care îl am de făcut e să vin la Tine și să îți încredințez Ție povara mea. Cum pot să uit atât de des un lucru atât de bine știut? Oare conștiința lui nu a prins rădăcini destul de adânci în inima mea?

Doamne, dar cum să-Ți dau Ție suferințele mele când Tu ai suferit deja atât de mult? Cum să mai adaug poverile mele mărunte la povara Ta atât de grea? Nu pot decât să Te chem să stai un pic cu mine, să petreci un ceas, două în odaia mea, să Te privesc în ochi și să simt atingerea mâinii Tale calde. Nu trebuie nici măcar să-mi spui vreun cuvânt. Până și tăcerea Ta e un balsam pentru sufletul meu, căci în tăcerea Ta sunt adâncuri de simțământ la care cuvintele nu pot ajunge.

Stai cu mine o oră azi în tăcere. Poate nici eu n-am să spun nimic. Poate doar am să plâng, dar și plânsul meu e altfel când îl auzi Tu. Și lacrimile mele sunt mai limpezi când le privești Tu. Și suspinul meu se schimbă în cântec în prezența Ta. În ochii Tăi e o iubire infinită ce transfigurează orice suferință și o umple de Tine. Chiar de nu vrei să-mi alini setea, măcar lasă-mă să privesc spre izvorul Tău de apă vie, să sorb din ochi ceea ce buzele-mi mistuite nu pot să atingă.

Amin




Saturday, April 14

Hristos a înviat!

Un Paște Fericit tuturor!!

Friday, March 16

Rugăciune pentru iubire

Doamne, fă-mă să cresc în iubire, până când totul în mine va fi iubire și nu va rămâne loc pentru nimic altceva în ființa mea. Căci nimic din ce nu e iubire nu e de la Tine și nimic din ce nu e de la Tine nu merită păstrat. Dar tot ce e de la Tine e izvor de apă vie și iubirea ce ni se dezvăluie prin harul Tău e apa cea mai curată după care însetează sufletul nostru. Dă-ne nouă această apă, Doamne, astăzi și în fiecare zi, ca ea să ne astâmpere setea în mijlocul pustiei și din preaplinul revărsării ei să dăm și altor suflete însetate. Căci apa iubirii Tale naște în noi oaza bucuriei nesfârșite - bucurie pe care pustiul lumii nu ne-o poate da dar la care Tu, ca un Părinte bun și iubitor, ne-ai chemat să fim părtași acum și în vecii vecilor.

Amin




Saturday, February 25

Rugăciune la temeri și îngrijorări

Doamne, eu nu nu știu nici ce sunt, nici ce pot, nici care sunt limitele mele. Știu doar că Tu ești dorul suprem al sufletului meu și credința în Tine e bunul meu cel mai de preț.

Eu nu știu ce înseamnă pentru mine viitorul și dacă voi avea puterea să-l înfrunt, dar știu că oricând și oriunde, în orice împrejurare, dacă-mi voi lăsa gândul să se înalțe spre Tine, voi fi salvată.

Mă dor atâtea temeri și îngrijorări, mă chinuie atâtea perspective cumplite când cu imaginația ridic vălul de pe oglinda posibilităților. Dar știu că Tu știi totul și poți totul, și mai știu că Tu ești iubire și că în iubirea Ta ne-ai promis că vei fi cu noi până la sfârșit.

De promisiunea Ta mă agăț ca de un colac de salvare când valurile amenință să mă acopere. Ea e izvorul nesecat ce curge prin pustie, stingând în veci focul mistuitor al fricii și îndoielilor.

De cuvântul Tău viu îmi leg inima ca de un legământ veșnic și mă rog Ție să duci la bun sfârșit lucrarea Ta.

Să fii totul în mine, pentru ca nimic din ceea ce sunt să nu-mi abată pașii de pe cărarea spre Tine. Să nu mă lași, să nu mă lași, Doamne, până nu mă vei duce cu bine acasă, în împărăția Ta.

Amin




Thursday, February 23

Rugăciune pentru lucrătorii lui Dumnezeu

Doamne, îndură-Te de ai Tăi, de cei pe care i-ai chemat să împlinească lucrarea Ta pe pământ. De cei legați prin legătura tainică a Duhului Sfânt. De luptătorii pentru dreptate și adevăr.

De cei ce în fiecare zi se roagă zicând 'Vie împărăția Ta'. De cei ce, cu inima tot mai curată, privesc spre cer, așteptând cu dor în suflet venirea Ta.

De cei ce văd rana de moarte a acestei lumi și le sângerează inima pentru ea. De cei ce, conștienți de întunericul veacului acestuia, se străduiesc să țină aprinsă lumânarea credinței, a speranței și a dragostei.

De cei ce mai cred în puritate pentru că Te-au cunoscut pe Tine, cel neîntinat în veci. De cei ce mai cred în iubire, pentru că Te-au cunoscut pe Tine, adevărata măsură a iubirii nemăsurate.

De toți aleșii Tăi ai milă, Doamne, și desăvârșește lucrarea pe care ai început-o în ei și prin ei. Dă-le putere să fie adevărate lumini în lume.

Iartă-le greșelile pe care, oameni fiind, le-au săvârșit și curățește de orice murdărie sufletul lor. Vindecă-le neputințele și păzește-i de orice rău pierzător de suflet. Fii cu ei în încercări și dă-le tăria să reziste ispitei.

Umple-i de Duhul Sfânt, ca să fie călăuziți și mângâiați în orice vreme.

Dumnezeule adevărat, fă ca prin ei multă lume să ajungă să Te cunoască, să vină la Tine și să-și mântuiască sufletele.

Amin




Tuesday, January 24

Scurtă rugăciune pentru noi înșine și pentru cei dragi nouă

Doamne, Tu cunoști pricina îngrijorărilor mele, ia-mă în palma Ta și păzește-mă. Fii cu mine în fiecare clipă și nu mă lăsa să alunec sau să mă poticnesc. Ție îți încredințez viața mea și ființa mea, sufletul meu și tot ce am. Ai grijă de ele și folosește-le după cum vrei Tu.

Ție ți-i încredințez și pe toți cei pe care îi iubesc, ocrotește-i cu mila Ta și nu-l lăsa pe niciunul dintre ei să se piardă. Iartă-ne când greșim iar atunci când rătăcim pe cărări străine, ia-ne de mână și adu-ne cu blândețe acasă.

Îndreaptă răul pe care l-am făcut și folosește rănile noastre spre zidirea și vindecarea noastră și a altora. Rămâi cu noi până la sfârșit și dă sens vieții noastre, pentru ca și noi să rămânem în Tine și să gustăm pacea și biruința deplină în Împărăția Ta.

Amin




Sunday, January 22

Rugăciune pentru călăuzire

Pe buze îmi tremură gândul ca o lacrimă ce stă să cadă. Și tot ca și ea, odată trimis în lume nu se mai poate întoarce înapoi. Atâtea gânduri bat la poarta vieții... Unele sunt întrebări, altele sunt răspunsuri. Unele sunt rugăciuni, altele sunt ispite. Cum să le recunosc? Cum să știu care sunt de la Tine și care nu?

Doamne, pune Duhul Tău de strajă în inima mea, ca să nu las niciun gând străin să dospească în mine. Dă-mi înțelepciunea să tac atunci când nu am nimic de spus și să vorbesc când vrei Tu să vorbești prin mine.

Tu știi timpurile și soroacele. Ajută-mă să aleg cuvântul potrivit la timpul potrivit. Păzește-mă de gândul fără rod și de vorbirea deșartă. Luminează mintea mea, ca să iau decizia corectă și, odată luată, dă-mi puterea să o duc până la capăt.

Fii cu mine în orice zi și în orice clipă, ca să cunosc plinătatea vieții. Lucrează în mine și prin mine, ca viața mea să capete sens. Călăuzește-mi pașii pe drumul dragostei de Tine și de aproapele meu, ca să împlinesc menirea pentru care m-ai pus pe acest pământ.

Amin




Saturday, January 21

Fereastra spre Dumnezeu

Ne naștem în lume cu cicatricile unor răni nevindecate. Înainte de a avea rănile, avem cicatricile, care se redeschid la fiecare atingere și devin răni noi. Rănile strămoșilor noștri sângerează în noi și durerea lor strigă din adâncul durerii noastre. Înnebuniți, căutăm vindecare. Sau cel puțin alinare. Căutăm o soluție. Trăim într-o lume care caută soluții, dar în același timp le respinge pe cele găsite deja. Suntem noi mai echipați pentru a înfrunta marile probleme ale vieții decât cei dinaintea noastră? Dacă un om și-a dedicat întreaga viață găsirii unei soluții și a găsit-o, și găsind-o, ne-a lăsat-o nouă moștenire, ce drept avem noi să ne lepădăm de ea, anulând astfel întreg efortul depus de acel om?

Istoria omenirii e un tunel lung și întunecat, prin care oamenii au bâjbâit întotdeauna, zdrobiți sub jugul opresiv al conștiinței răulul și a morții, intoxicați de dorul de lumină, bolnavi de o frumusețe mai presus de lume pe care o intuiau uneori sub masca iluzorie a clipei. Puțini sunt cei care au făcut drumul până la capăt și au descoperit lumina. Iar azi lumina lor se pierde, pentru că mândria din noi ne îndeamnă să străbatem aceleași cărări singuri, sceptici, căutând același lumină, dar fiind mai puțin sensibili la strălucirea ei... Împărtășind dorul de infinit din pieptul strămoșilor, dar nu și puritatea sufletească ce le-a dat puterea de a-l atinge... Trăind aceleași mari adevăruri în noi, dar într-o formă diluată până la ridicol. Și totuși suntem convinși, în aroganța noastră, că putem ajunge mai departe decât ei, că suntem mai bogați, mai înțelepți, mai deschiși la minte. Uităm că deschiderea minții fără deschiderea inimii nu înseamnă nimic iar cunoștința fără înțelepciune ne poate pierde.

Lumea în care trăim ne învață să ne încredem în propriile puteri. Dar învățătura ce din vechime a ajuns până la noi și pentru perpetuarea căreia mulți nu au ezitat să-și dea și viața este aceasta: dacă ne agățăm de noi înșine, nu avem nicio șansă. Cel ce se agață de sine e ca un om flămând care începe să-și devoreze propriul trup sau ca un om însetat care începe să-și bea propriul sânge. Avem nevoie de Dumnezeu și există clipe și situații în viață când numai Dumnezeu ne poate salva. Mulți au depus mărturie în acest sens. Și noi, cu lipsa noastră de experiență, cu dependența noastră de comfort, suferinzi de bolile modernității, preferăm să ne credem pe noi înșine decât să-i credem pe ei. Suntem aroganți, superficiali, lipsiți de viziune și de orizont spiritual. Ne agățăm de forme fără fond și, intoxicați de spiritul vremurilor, ne credem stăpâni absoluți peste tot ce avem. Într-o lume în care 'a avea' a ajuns să însemne mai mult decât 'a fi', privim tot mai rar spre comorile cerului. Ne ridicăm privirea doar ca să sfidăm. Iar când ne ținem ochii plecați, nu o facem din smerenie, ci din plictis și lipsă de perspectivă.

Hristos ne spune să-i iubim pe vrăjmași. Noi nu ne iubim nici pe noi înșine; de fapt, ne tratăm ca pe niște vrăjmași, îmbuibându-ne cu lucruri inutile și privându-ne de ceea ce ar putea să ne salveze. Ne suntem nouă înșine niște falși prieteni. Suntem meschini și zgârciți cu omul lăuntric, tratându-l așa cum societatea de consum ne tratează pe noi: cu o suverană indiferență mascată de 'intenții bune'. Când se aprinde dorul din noi, îl astâmpără cu surogate, îl amăgim cu jumătăți de măsură. Plătim bani grei pe anestetice dar refuzăm leacul gratuit. De ce? Pentru că lumea în care trăim ne învață că nimic nu e gratuit. Și noi suntem destul de naivi să o credem.

Dacă mi s-ar cere să pun un mesaj scurt într-o sticlă pentru generația aceasta și pentru cele ce vor urma, le-aș spune doar atât: lăsați ușa deschisă spre Dumnezeu. Orice se va întâmpla, oriunde veți fi, orice vi se va spune, nu vă închideți pentru totdeauna în voi înșivă și nu lăsați lumea să vă închidă în ea. Dați o șansă luminii și cerului, altfel veți trăi și veți muri într-o cameră strâmtă și întunecoasă. Dați o șansă aerului curat, deschideți larg ferestrele spre Cel ce a pus în voi suflarea vieții. Ce folos că v-ați făcut lacăte, obloane, sisteme de alarmă, asigurări, dacă trăiți într-un sicriu? Ce folos că sunteți feriți de hoții de afară, dacă vă închideți singuri cu lupii dinăuntru? Cine vă va păzi de voi înșivă? Cine vă va asigura împotriva propriului eu? Cine vă va ierta, când vă veți dovedi mai răi decât vrăjmașii voștri? Cine vă va iubi atunci când vă veți uita la voi înșivă și veți constata că nu mai e nimic de iubit?




Friday, January 20

Rugăciune pentru iertare și reînnoire prin Duhul Sfânt

Doamne, iartă-mă că m-ai chemat la smerenie, dar am ales calea mândriei. Că mi-ai dat șansa să plâng, dar am ales să mă revolt. Că mi-ai dat șansa să iert, dar am ales să judec. Că m-ai chemat să am milă, dar am ales să lovesc. Că m-ai chemat să am inima curată, dar mi-am tăvălit-o prin noroi. Că mi-ai dat șansa să fac pace, dar am semănat conflict și suferință inutilă. Că însetând pentru dreptate, m-am adăpat la izvoarele minciunii. Că m-am crezut în stare să sufăr prigoniri nedrepte, dar n-am putut îndura nici mustrarea pe care o meritam. Că m-am crezut mai bună decât alții dar la prima poticnire m-am dovedit mai rea decât cei pe care îi numeam răi.

Pentru acestea și pentru toate celelalte păcate ce apasă greu asupra mea mă căiesc din tot sufletul și îți cer iertare. Revarsă asupra mea Duhul Tău cel Sfânt, spre curățire și călăuzire, și cu iubirea Ta transformă inima mea într-o harfă care să vibreze la atingerea mâinii Tale. Fă din mine un om nou, plăcut Ție, și cântă-Ți și prin mine, Doamne, cântarea Ta de biruință.

Amin




Rugăciune pentru curățire și iertare

Cât de murdară sunt, Doamne, cât de întinat mi-e sufletul de mulțimea păcatelor mele! De câte ori privesc înspre mine mă înfior de abisul negru ce mi se cască înainte. Nu găsesc în ființa mea nimic bun de care să mă agăț, nicio lumină care să-mi lumineze cărarea... Totul e deșertăciune și dezamăgire. Mi-e trupul îmbuibat de mâncăruri și băuturi, dar sufletul gol pe dinăuntru.

Vin înaintea Ta cu sentimentul că nu merit nimic de la Tine, că sunt nevrednică până și de a-mi lăsa gândul să Te atingă. Și atunci când mă rog, o fac ca un om pierdut, ultimul om de pe pământ, un nimeni care a îndrăznit să se creadă cineva, un fiu risipitor ce nu merită nici lăturile rămase de la masa porcilor.

Ce să Te rog, cum să Te rog, când nu sunt vrednică nici să-Ți cer iertare? Cum să-Ți cer să-mi iei durerea, când ea e singura jertfă pe care, în sărăcia mea, Ți-o pot aduce? Și totuși nu fac decât să mă plâng, să mă revolt, să-i rănesc pe cei din jurul meu și să pretind o fericire ce nu mi se cuvine.

Mi-e silă de mizeria din mine și totuși aștept mila Ta. Mă privesc și mă judec cu ură dar sunt flămândă de iertarea Ta. Învață-mă să privesc spre Tine, pentru ca ochii mei să cunoască adevărata frumusețe. Să-mi umplu gândul de Tine, ca să descopăr adevărata înțelepciune. Să-Ți recunosc prezența și să-Ți primesc ajutorul, ca să cunosc adâncurile dragostei Tale.

Numai îndurarea Ta nemăsurată mă poate salva de mine însămi. Numai iubirea Ta nemeritată îmi poate vindeca rănile sângerânde. Cu umilință Te rog, întinde-Ți mâna și atinge-Te de sufletul meu lepros, sau spune doar un cuvânt și voi fi curățită.

Amin

Rugăciune pentru vindecarea sufletului zbuciumat

Din mocirla sufletească în care mă aflu scapă-mă din nou, Doamne. Din mlaștina păcatului și a deznădejdii ridică-mă. Întinde-Ți mâna și ia povara ce apasă atât de greu pe umerii mei. Vindecă rănile mele sângerânde. Ușurează chinul meu.

Groaza a ajuns până la sufletul meu și nu știu unde să mă mai ascund de ea. Durerea mea mă tulbură și mințile îmi sunt rătăcite. Dă-mi puterea pe care ai dat-o sfinților Tăi, căci cred cu tărie că numai Tu mă poți salva.

Tu, scutul meu, la care alerg întotdeauna, adăpostește-mă încă o dată. Fă încă o minune pentru mine. A câta oară oare? Mereu Ți-am cerut minuni, Doamne, și m-ai ascultat. Am uitat că celui ce i se dă mult i se cere mult și am continuat să-Ți cer fără a putea să mai dau înapoi. Sunt datoare vândută. Iartă-mă încă o dată de datoria mea și dă-mi puterea să o iau de la capăt.

Mi-e sete și mi-e foame de Tine, de dragostea Ta... De pacea pe care numai Tu o poți da. Nu mă lipsi de această pace. Durerea mea e mare și teama de noi dureri e și mai mare. Dar Tu ești mai mare și ca teama, și ca durerea mea.

Greșelile trecutului mă apasă și viitorul îmi pare nesigur și amenințător... Dar Tu ești mai mare decât trecutul și viitorul meu. La Tine totul este prezent și din prezentul Tău etern ne aduci nouă, celor robi ai timpulului, salvarea.

În clipa aceasta a prezentului meu stau cu sufletul îngenuncheat în fața Ta, privind dinspre timp spre eternitate și îți strig: nu mă lăsa, Doamne!

Simt cum mă duc la fund și mă agăț de Tine ca de singura mea salvare. Cred că Tu, în bunătatea Ta, nu m-ai făcut pentru moarte, că Tu nu ai în plan să mă pierzi, ci să-Ți arăți și prin mine bunătatea Ta cea mare.

Mi-e teamă de suferința care e în mine... De revolta care e în mine... De abisurile deznădejdii... Întinde-mi mâna, ca să mă agăț de ea și să mă ridic la suprafață înainte ca valurile să mă înece.

Tu, cel ce ești plinătate, umple golul din ființa mea! Tu, cel ce ești lumină, luminează întunericul din mine! Doamne, singura mea speranță, nu mă lăsa!




Friday, January 13

Rugăciune de mulțumire

Doamne, Te slăvim pentru vântul ce adie în sufletele noastre... vântul Duhului Sfânt ce Îți poartă șoaptele din veșnicie până la noi... Îți mulțumim pentru că orice încercare în care ne păstrăm intact dorul de Tine e o bătălie câștigată. Pentru că ești și rămâi mereu același, chiar dacă adesea ochiul nostru imperfect Îți distorsionează chipul. Că Te-ai făcut rană pentru noi, ca să vindeci rănile noastre. Că nu ne lași flămânzi și goi în frigul de afară, ci cu milă ne chemi pe toți la cina Ta. Că trăind, ai sfințit viața. Că murind, ai biruit moartea. Că suferind, ai dat sens suferinței. Că iubind, ai dat măsura iubirii. Că Te-ai făcut izvor de apă vie în inimile noastre, ca să nu mai trebuiască să însetăm niciodată. Că vei desăvârși lucrarea pe care ai început-o în noi.

Amin

Scurtă rugăciune zilnică

Doamne, învață-ne cum să trăim și cum să iubim, și dă-ne stăruință să-ți cerem acest lucru în fiecare zi, până va rodi în noi sămânța adevărului Tău cel viu. Călăuzește-ne pașii prin viață și ajută-ne să ne ținem dreaptă cărarea. Atunci când ne vorbești, dă-ne înțelepciunea să ascultăm. Atunci când taci, dă-ne răbdare să așteptăm. Dar să nu taci niciodată prea mult, căci suntem atât de slabi și de ușor coruptibili! Deschide-ne ochii și inima și umple-le de Tine, ca să vedem și să simțim după voia Ta. Iartă-ne și învață-ne să iertăm și să ne iertăm. Fii cu noi în orice clipă și scapă-ne de povara singurătății din noi. Ajută-ne să ne ducem crucea. Păzește-ne de ispitele pe care nu le putem duce și dă-ne puterea să le învingem pe celelalte. Învrednicește-ne să trăim zilnic cu Tine, ca să avem puterea să trăim cu noi înșine.

Amin

Thursday, December 22

Crăciun fericit tuturor...


...plin de dragoste, lumină, pace sufletească și binecuvântări!


Friday, December 16

Cugetări în prag de Crăciun

Adevărurile de la sine înțelese sunt cele care au cel mai mult nevoie de a fi redescoperite. Formulele și clișeele sunt morminte în care am îngropat comori vii... lămpi cu sticla mată sub care mai vibrează încă, tăinuită, lumina ce le-a dat viață. Aceste adevăruri se pierd încet, încet, se îndepărtează treptat de noi, își pierd din intensitate, pe măsură ce tot mai puțini fac efortul de a căuta dincolo de suprafața cuvintelor fiorul existențial.

Și atunci ne întrebăm acum, în prag de Crăciun: cum am putea noi să retrăim, în toată profunzimea și plinătatea lui, momentul Nașterii Mântuitorului? Cum să spargem pojghița de superficialitate pe care spiritul modernității a așternut-o peste inimile noastre? Poate doar plonjând cu gândul în ceea ce Simone Weil numea “distanța infinită dintre Dumnezeu și Dumnezeu”, o distanță măsurată nu în spațiu și timp, ci în dimensiuni înțelese ca niveluri aparent incompatibile de existență.

Dumnezeu mai larg ca universul și Dumnezeu redus la un punct îngust în spațiu și timp. Dumnezeu - foc necuprins ce susține întreaga creație și Dumnezeu - scânteie ce pâlpâie în pieptul unui nou-născut. Veșnicia și istoria stând față în față, și între ele tot ce a rămas nerostit de la începuturile lumii. Dumnezeu - lumina ce a ieșit din sine ca să se reflecte în afară și acum se aprinde pe fitilul umil al unei lumânări din mulțime.

Sau poate vă este mai ușor să vă imaginați un autor care își iubește atât de mult personajele, încât devine el însuși, de dragul lor, personaj în propria carte. Un autor în ochii căruia fiecare suflet din povestea pe care a scris-o e un erou de o infinită valoare, vrednic de dragostea lui întreagă. Un autor care înțelege că numai coborând în dimensiunea personajelor sale le poate salva de la un sfârșit tragic. Rănit de dragoste, el alege să trăiască și să moară ca unul dintre ele, batjocorit, lepădat și nerecunoscut de cei ce-L caută mereu fără să știe.

Era întuneric și frig în ieslea aceea... Și întuneric și frig e și azi în sufletele celor care văd doar ieslea goală, nu și pruncul nou-născut culcat în ea. Ei nu înțeleg că, fără Cel care dă adevărata semnificație Crăciunului, întreaga lume nu e decât o iesle goală, un crater stins, o imensitate de gheață. Fericiți cei ce au înțeles că nicio altă lumină nu va mai lumina vreodată peștera din Betleem!

Thursday, December 15

În același gând...

În același gând în care ne întrebăm dacă vom termina la timp pregătirile de sărbători și ne vom ridica la înălțimea standardelor cerute de societate, să ne amintim de Cel care a mustrat-o pe Marta pentru excesul ei de zel în treburile gospodărești și a lăudat-o pe Maria pentru că "și-a ales partea cea bună".

În același gând în care admirăm bogăția bradului împodobit, să ne amintim de sărăcia crucii iar atunci când ne plimbăm prin supermarketurile pline, să păstrăm înaintea ochilor minții imaginea ieslei sărăcăcioase din Betleem.

În același gând în care ne bucurăm de colindele pe care le știm din copilărie, să ne amintim de cântările îngerilor din noaptea aceea unică în istorie, fără a pierde din vedere că îngerii mai cântă și azi, la fel de frumos, într-o lume tot mai surdă la armoniile lor cerești.

În același gând în care ne întrebăm nerăbdători ce cadouri ne va mai pune sub pom Moș Crăciun și anul acesta, să ne amintim de darurile aduse de departe de cei trei magi înțelepți Darului pe care Dumnezeu, în înțelepciunea Lui de nepătruns, l-a făcut omenirii.

În același gând în care ne admirăm mormanul de felicitări primite, care mai de care mai frumoase, mai colorate, să lăsăm să se nască și să înflorească, preț de o clipă, o rugăciune sinceră pentru cei care s-ar fi bucurat să primească măcar o felicitare, dar nu s-a găsit nimeni să le-o trimită.

În același gând în care ne felicităm pentru că am terminat cu succes tot ceea ce era de făcut, să luăm decizia ca, măcar acum, de Crăciun, să facem un singur gest de bunătate gratuită, un singur act de iubire necondiționată, un singur lucru ce nu ni se cere și pe care nu-l avem 'musai' de făcut.

Dar înainte de toate... (of, și mă gândeam serios să sar peste asta) în același gând în care îi criticăm condescendent pe cei care au uitat adevărata semnificație a Crăciunului, să ne întrebăm dacă nu cumva și de această dată - ca de atâtea alte ori - vedem doar paiul din ochiul celuilalt, dar nu și bârna din ochii noștri.

Și câte alte gânduri nu ar mai încăpea în același gând!






Rugăciune pentru rezolvarea conflictelor

Doamne, Tu care ești lumină și îndurare și ne împarți la toți cu mână largă din preaplinul iubirii Tale, ai milă de cei ce intră în această perioadă a Sărbătorilor sfinte cu inima rănită de certuri, dezbinări și resentimente.

Cercetează lăuntrul lor și dă-le puterea să ierte. Adu-le în cale prilejuri de împăcare cu cei cu care sunt certați. Lucrează cu putere în viața lor, pentru ca, văzând lucrarea Ta cea sfântă, să se ridice deasupra oricăror gânduri și sentimente meschine și cu bucurie să-i poarte în rugăciune atât pe cei ce le-au greșit, cât și pe cei cărora ei înșiși le-au greșit.

Nu-i lăsa să-și închidă inima atunci când se simt răniți, trădați sau nedreptățiți, ci ajută-i să întindă o mână caldă vrăjmașilor lor. Vindecă-le rănile, ca să poată ierta din toată inima. Înțelepțește-i și călăuzește-i, ca să nu se lase conduși de mândrie deșartă, ci cu smerenie să urmeze pilda pe care le-ai dat-o Tu.

Sădește în calea lor iubire, pentru ca prin iubire și în numele iubirii să biruiască ura și dezbinarea și să întâmpine sărbătoarea Nașterii Mântuitorului în pace și bună înțelegere cu toată lumea.

Amin




Wednesday, December 14

Balsamul iubirii

Nimic din ceea ce pătrunde din afară în mintea omenească nu rămâne în stare pură, fără a fi prelucrat și colorat cu pensula emoțiilor într-o paletă complexă de culori și nuanțe. Nimic nu rămâne netransformat, odată asimilat în universul interior: o floare privită cu ochii mei nu va fi niciodată identică cu aceeași floare privită cu ochii altuia, căci mintea noastră e construită de Dumnezeu în așa fel încât nu numai să asimileze realitatea, ci să o și recreeze.

Conform unui proverb, "frumusețea e în ochii privitorului." Isus ne spune: "Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău va fi curat, întreg trupul tău va fi plin de lumină." În același spirit, apostolul Pavel scrie: "Pentru cel curat, toate sunt curate." Ochiul (în sens spiritual, nu anatomic) nu este făcut numai să vadă, ci și să transforme și să ne transforme. La un anumit nivel, suntem ceea ce privim și ceea ce privim devine o parte din noi.

În ochii unui îndrăgostit, ființa iubită va apărea în cu totul altă lumină decât în ochii unui om căruia îi e indiferentă. Ba mai mult, tot ceea ce îi amintește îndrăgostitului de ființa iubită va căpăta o strălucire aparte, imperceptibilă în ochii celorlalți. Chiar și suferința în preajma ființei iubite va fi mai dulce și orice durere mai ușor de suportat.

Îmi aduc aminte că aveam vreo 8 ani când m-am îndrăgostit de un personaj dintr-un film (nu vă divulg de cine, că o să râdeți). Întâmplarea a făcut ca la câteva zile după asta să mă îmbolnăvesc de pneumonie și să trebuiască să zac la pat cu febră mare, injecții cu penicilină și tot tacâmul. Atunci am descoperit pentru prima oară iubirea ca balsam și am înțeles câtă putere are inima de a transfigura și colora orice experiență umană.

Mai târziu această înțelegere mi s-a rafinat și îmbogățit cu nuanțe noi, culminând cu descoperirea sensului pe care iubirea lui Dumnezeu, dezvăluită prin Isus Hristos, îl dă existenței omenești. Omul, prin însăși natura lui, e flămând după sens. O suferință fără sens e o suferință irosită. Isus a ales calea crucii ca să sădească pentru totdeauna un sens în inima suferinței, în locul acela de temut din care, pâna atunci, Dumnezeu părea să lipsească cu desăvârșire. Din iubire, El a ales să "contamineze" suferința cu iubire, pentru ca nimeni de după El să nu mai trebuiască să o guste în forma ei absurdă, gratuită. El a băut otrava până la fund, pentru ca nimeni să nu mai fie nevoit să bea paharul neîndulcit.

I-am auzit pe unii întrebând și întrebându-se cum, în vremurile acestea de "corectitudine politică", creștinii se încăpățânează încă să mai poarte la gât imaginea unui instrument antic de tortură. Acestor oameni nu pot să le răspund decât un lucru: Isus nu a adus pe lume suferința, El a găsit-o aici și a încercat s-o aline în toate felurile posibile, mergând până la asumarea ei pentru a-i da un sens și un rol pozitiv, transformator. El nu a justificat cruzimea sub nicio formă, ci ne-a pus la îndemână balsamul iubirii, cea mai puternică armă prin care ne putem elibera de sub tirania fricii.

Așa cum suferința unui copil de 8 ani a fost "îndulcită" de primele zvâcniri ale inimii, în procesul ei de trezire la viață, pe plan cosmic suferința unei lumi întregi e transfigurată de inima iubitoare a Domnului nostru Isus, care de dragul nostru a primit să fie pentru totdeauna asociat cu un stigmat atât de devastator.

Un lucru ce mi s-a părut interesant e că în Anglia, unde corectitudinea politică e dusă până la extreme și crucea devine tot mai greu de digerat, a apărut, pe de altă parte, obiceiul de a dărui copiilor de prin spitale ursuleți de pluș acoperiți cu tot felul de petece și bandaje pentru a-i mângâia pe micii suferinzi și a-i face să se simtă mai puțin singuri în durerea lor. Aceiași oameni care recunosc valoarea terapeutică a unui "ursuleț rănit" se revoltă la ideea unui Dumnezeu ce se jertfește de dragul unei omeniri suferinde.

Dostoievski spunea că toți oamenii sunt ca niște copii bolnavi. Nu e de mirare că tot lui îi aparține mărturisirea: "De mi s-ar dovedi în modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, că nu Hristos este adevărul, că adevărul e altul - dacă demonstraţia ar fi incantabilă şi covârşitoare - n-aş sta nicio clipă la îndoială: aş alege să rămân cu Hristos, nu cu adevărul." Crucea lui Hristos nu reprezintă doar rănile și agonia Lui, ci și rănile și poverile noastre, pe care El a ales de bună voie să le poarte. Ea ne amintește neîncetat de iubirea Lui, balsamul ce ne stă la dispoziție gratuit în orice suferință.























Blogosfera CrestinaBlogarama - The Blog Directory Christianity Blogs - Blog Catalog Blog DirectoryBlog Flux DirectoryPromote Your Blog