Doamne, cât de mare e lucrarea Ta în lume și cât de mult te slăvește sufletul meu pentru ea! Cât de mare e lucrarea Ta în mine și cu ce dor aștept desăvârșirea ei! Desăvârșește lucrarea Ta în viața mea. Păzește-mă de ispitele pierzătoare de suflet și de suferințele pe care încă nu le pot purta.

Ție îți încredințez viața mea și sufletul meu, tot ce am și tot ce sunt, folosește-mă după voia Ta. Adu roadă și prin mine și curățește-mi inima cu raza iubirii Tale. Spre Tine se avântă sufletul meu, potolește-i setea cu apa vie a Duhului Tău cel Sfânt.

Sub ochii Tăi crește zi și noapte sămânța pe care ai semănat-o în mine. De multe ori nu-i văd creșterea și orbirea mea mă doare, dar mă încredințez din nou Ție cu firava mea credință, cel ce ești izvorul vieții mele și limanul spre care tânjesc, forța ce mă învrednicește să merg înainte și taina ce a sădit în mine speranța biruinței.

Doamne, cu puterea Ta dă-mi puterea să Te caut până la sfârșit, Tu cel ce ești mai presus de început și sfârșit, lumină fără de hotar și veșnicie de dragoste. Întinde-ți mâna spre mâna mea întinsă și ridică-mă la banchetul iubirii Tale.

Așa cum prin lucrarea Ta sămânța devine copac și omida fluture, așa cum faci ca mugurele să se transforme în floare și floarea în fruct, fă ca și sufletul meu să atingă țelul pentru care l-ai creat și să se îmbrace în haina de nuntă a celor ce Te-au iubit până la sfârșit.

Amin

Doamne, curățește-mi voia, ca în orice vreme să voiesc numai ce Tu vrei să voiești prin mine.

Curățește-mi inima, ca să Te vezi în ea ca într-o oglindă iar ea să tresalte de bucurie că oglindindu-Te, Te-a văzut.

Curățește-mi mintea, ca să învețe nu numai cum să învețe, ci mai ales cum să folosească în lucrarea Ta ce a învățat.

Curățește-mi ochii, ca tot ceea ce privesc să fie curat, filtrat prin prisma luminii Tale purificatoare.

Curățește-mi urechile, ca să distingă dincolo de vuietul acestei lumi cântarea slavei Tale neasemuite.

Curățește-mi limba, ca să nu împroaște venin în jurul meu, ci din ea să picure în orice vreme miere și balsam vindecător.

Curățește-mi gândul, ca veghind mereu neobosit să oprească ispitele la intrare dar să primească bucuros orice impuls venit de la Tine.

Curățește-mi imaginația, ca să se transforme dintr-un depozit inutil de lucruri ce nu există într-o poartă prin care să curgă în forme mereu proaspete veșnicele Tale adevăruri.

Curățește-mi mâna, ca atunci când o întind semenilor mei, aceștia să vadă dincolo de ea mâna Ta întinsă spre ei.

Curățește-mi picioarele, ca să alerge mereu neobosite spre împlinirea oricărui bine.

Curățește-mi întreaga ființă, ca lumina Ta să nu mă mai doară, dezvăluind murdăria din mine, ci să umple spațiul astfel curățit și să se reflecte și din mine, ca din toți cei ce Te iubesc, spre curățirea întregii lumi.

Doamne, Tu care ești rost și mântuire, salvează-ne de absurd si de abisul ființei, ridică-ne din valea umbrei morții care încă din viață ne atrage spre ea și în care riscăm să ne pierdem fără Tine.

Doamne, Tu care ești lumină si adevăr, spulberă întunericul și minciuna din noi, alungă demonul fricii și al disperării ce vrea să-și facă sălaș în sufletul nostru.

Tu care ești iubire și frumusețe, oglindește în noi iubirea și frumusețea Ta, pentru ca privindu-ne cu ochii sufletului, să nu ne fie silă de noi înșine, ci să vedem oglindit în noi chipul Fiului Tău înviat, care a răscumpărat lumea din urâțenia păcatului.

Căci prin Tine suntem frumoși, Doamne, în Tine avem speranța vieții și ea strălucește mai tare ca întunericul morții din noi.

Tu, care din veșnicie ne-ai întins o mână și ne-o întinzi și azi prin vreme, fă să nu uităm nicio clipă dragostea Ta și minunea credinței, prin care ne-ai dat puterea ca prin lucruri ce nu se văd, fiind ascunse de ochii trupești, sa învingem răul ce se vede în viața noastră.

Doamne, îndură-te de cei care trec prin suferințe de neimaginat, de cei cu sufletul și trupul în agonie, de cei părăsiți de lume si fără niciun sprijin, de cei tulburați și căzuți pradă deznădejdii, de cei care și-au pierdut orice speranță și pe care oamenii, nici chiar cei mai bineintenționați nu îi mai pot ajuta, atât de mare e abisul din sufletul lor. Ai milă de cei care se agață de orice în disperarea lor, de cei aflați la limita rezistenței si a puterilor, de cei în primejdii de moarte, de cei de la care lumea își întoarce privirea cu groază ca de la un spectacol cu neputință de îndurat.

Doamne, în noaptea grea a încercării lor, adu-le o lumină, întinde-le o mână, deschide-le o cale spre biruință. Pregătește oameni destul de puternici și curajoși ca să nu se înfioare de adâncurile disperării lor ci, având ca armă iubirea Ta salvatoare, să îndrăznească să coboare la nivelul lor și să-i smulgă din abis. Știu că rugăciunea mea nu e decât un strop în ocean, dar am credința că Tu poți folosi și stropul acesta ca să salvezi, să vindeci, să aduci alinare, să învingi răul ce se întinde peste tot în jurul nostru, să faci binele să biruiască prin lucrarea desăvârșită a Duhului Tău.

Doamne, fă de rușine puterea urii si a răului prin dragostea Ta fără hotar, prin harul Tău ce depășește orice închipuire omenească. Și așa cum Fiul Tău a învins ura prin iubire, suferința prin asumarea ei și moartea prin înviere, fă ca și cei pentru care mă rog să-și înalțe ochii spre Tine și să descopere că Tu le ești de ajuns, să găsească în mâna Ta întinsă alinare și putere să învingă. Transformă-le suferința într-o punte spre Tine și fă ca binele să biruiască în inima lor, acum și în vecii vecilor.

Amin