Să-L întâmpinăm cu bucurie pe pruncul Isus, care azi se naşte din nou în inimile noastre în umila iesle din Betleem. Să ne bucurăm de toate darurile pe care le găsim sub pomul de Crăciun şi să nu  uităm de minunatul dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu. Sărbători binecuvântate!

www.christianphotos.net

Victor Hugo spunea că niciodată nu iubim şi nu ne rugăm prea mult. Dragostea şi rugăciunea sunt printre acele lucruri rare din care, oricât am da, tot mai e nevoie, dar cu cât dăm mai mult, cu atât suntem mai bogaţi.

http://christianphotos.net

Încotro te-ndrepţi, Doamne,
Spre ce tărâmuri ninse de flori argintii,
Spre ce lumi uitate de lacrima toamnei,
Spre ce vis albastru din nopţile târzii?

http://www.christianphotos.net/

Doamne, izvor al vieţii şi lumină sfântă a dragostei mai presus de fire, vin azi înaintea Ta să-ţi mulţumesc pentru toţi oamenii care s-au rugat pentru mine de-a lungul vremii şi pentru cei care se mai roagă încă, pentru cei de aproape şi pentru cei de departe, pentru cei pe care îi cunosc şi pentru cei pe care nu i-am întâlnit încă, pentru cei fără de care drumul meu s-ar fi împotmolit de atâtea ori în întuneric.

http://www.christianphotos.net/

„În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa şi cine se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:18)

Într-una din emisiunile lui de la radio „Dialog întredeschis”, doctorul Cristian Andrei a făcut o afirmaţie care m-a pus pe gânduri mult timp după aceea. Nu mai ţin minte exact cuvintele lui, dar ideea era că sentimentul care ne domină şi care predomină în viaţa noastră este frica şi că ea se găseşte, într-o formă mai mult sau mai puţin evidentă, în spatele tuturor deciziilor şi acţiunilor noastre. Întotdeauna ne e frică de ceva. Frică de durere. Frică de singurătate. Frică de ridicol. Frică de bătrâneţe. Frică de sărăcie. Frică de moarte. Comform acestei teorii, suntem o specie condamnată să trăiască sub imboldul unei frici permanente, care îşi schimbă doar obiectul şi ne guvernează fiecare mişcare, fiecare act, fiecare alegere.

Doamne, potoleşte zbuciumul din mine. Purifică-mi sufletul şi desăvârşeşte lucrarea pe care ai început-o în viaţa mea. Curăţă grădina de buruieni ca să poată creşte din nou florile.

1. Apropie-te de Dumnezeu cu îndrăzneală. Dacă simţi că nu ai destulă, nu te îngrijora. Cere şi ţi se va da.
2. Apropie-te de Dumnezeu cu credinţă. Dacă simţi că nu ai destulă, nu te îngrijora. Credinţa e singurul lucru pentru care te poţi ruga fără credinţă.
3. Apropie-te de Dumnezeu cu lacrimi. Dacă simţi că ţi-s ochii secaţi, nu te îngrijora. Lacrimile vor veni atunci când Dumnezeu va topi gheaţa din jurul inimii tale.

La baza oricărei relații stă comunicarea. Rugăciunea e un mod de comunicare cu Dumnezeu. Când iubim pe cineva, dorim să comunicăm cu acea persoană cât mai mult și cât mai deplin posibil. De aceea e esenţial pentru relația noastră cu Dumnezeu să ne rugăm în fiecare zi.

Am plâns şi vise şi flori,
Şi lumini şi dureri şi morminte,
Am plâns stropi de ploaie şi nori
Şi neputincioase cuvinte.

Menirea noastră e să facem ca lumina să fie întotdeauna cu un pas înaintea întunericului.

Rugăciunea este şi ea, ca şi lacrimile, o artă, un algoritm, o punte de stabilire a unei legături. Dacă se încadrează în configuraţia corectă, dacă cele două elemente ale relaţiei se completează reciproc, se creează un spaţiu privilegiat, de perfectă armonie. Dacă nu, dacă scapă ceva, undeva, se creează un surplus sau o lacună. Cea mai mare descoperire pe care am făcut-o după accident e că între energia mea şi energia lui Dumnezeu se poate stabili un raport de complementaritate. Cu un efort care nu depăşeşte posibilităţile impuse de limitele omeneşti.

Există amintiri ce trec
Şi amintiri care rămân.
Există vise de o clipă
Ce-ascund în ele un destin.

8 octombrie 2002

E oare o întâmplare că astăzi l-am întâlnit pe stradă pe domnul M.? Tocmai astăzi, când am fost atât de departe de ceea ce eram pe vremea când dl M. juca în viaţa mea rolul pe care îl joacă acum A. Aş vrea să înţeleg dialectica vieţii mele. De ce am ajuns aici, de ce am făcut această întorsătură de 180 grade? Şi câte astfel de întorsături voi mai face de acum înainte, de fiecare dată când voi simţi că trebuie să o iau de la capăt?

uon tnâmăp iunu a iş uon rec iunu aeranipmâtnî nî erim nu ac iuL aeramehc al işei av eleraos iş işela iec urtnep emerved iam eliroz amehc av iş rolimul aetpaon atrucs av asăl av en un lunmoD rad iulusupa aniat ion nî miţmis tiţnifsa al e eleraos epaorpa ed tâta e aeraresnî tişrâfs iş tupecnî ed ărăf ănimul ătsaeca nî tot cseiărt ăs egela şa tupecnî al ed lutot uai ăs iş ătad o csan iam ăm ăs if ra ăcad tnâfS iuluhuD la ulpmet nu e aem aţniif ăc urtnep csednâg iş tmis iş cseiărt ăc urtnep enim urtnep tişrâvăs a-el erac ep etanunim elirurcul etaot urtnep uezenmuD iul csemuţlum iî ătanunim e aţaiv

Împreunează-ţi mâinile, copilă,
Căci e târziu şi noaptea s-a lăsat,
Şi lupi flămânzi în liniştea tiptilă
Rânjesc cu ochi lucioşi ca un păcat.

Undeva, la capătul acestui drum, trebuie să existe o lumină. O simt în fiecare noapte când mă trezesc şi mă apropiu de mine însămi...înduioşată, cu lacrimi în ochi, cu conştiinţa că port ceva extrem de fragil şi de sensibil pe dinăuntru... ceva care vibrează la cea mai mică atingere. O vioară care poate naşte acorduri sublime dacă e bine acordată, dacă mâna maestrului e destul de îndemânatică, mintea destul de subtilă, sufletul destul de profund.

Doamne, îţi mulţumesc pentru dimineaţa aceasta, în care toate grijile şi necazurile de ieri par la mii de ani lumină distanţă. Îţi mulţumesc pentru timpul de somn şi de odihnă pe care ni l-ai dat ca să ne eliberăm mintea de toate deşeurile zilei. Îţi mulţumesc pentru fiecare nou început, pentru fiecare nou drum, pentru fiecare nou vis. Îţi mulţumesc pentru că, oricât de mult am suferi seara, există întotdeauna o dimineaţă când luăm totul de la capăt, găsind în noi puterea de a ierta şi a uita.

"Domnul sprijineşte pe toţi cei ce cad, şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.
Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme.
Îţi deschizi mâna, şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
Domnul este drept în toate căile Lui, şi milostiv în toate faptele Lui.
Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.
El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă."

Doamne, eşti de neatins şi totuşi atât de aproape. Infinitul nu te poate încape, dar cobori iar şi iar în odaia strâmtă din coliba noastră uitată. Vino şi stai cu noi la masă. Nu avem bunătăţi, suntem săraci şi sărmani, de multe ori şi pâinea cea de toate zilele ni-e amară de lacrimi, dar totuşi vino, Doamne, la cei mai umili dintre copiii Tăi.

1 aprilie, anul de har 2002

Poate că trebuie să mi se-ntâmple tot felul de lucruri neplăcute ca să scriu. Mi s-a dat un timp, un loc şi un instrument de scris. Oare asta să fie menirea mea? Dar pentru cine scriu, dacă nu citeşte nimeni? Dacă toată lumea trece paralel şi eu îmi urmez drumul meu pe care nu-l ştie nimeni?

"Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata."

(Matei 12:20)

De atâtea ori, prinşi în păienjenişul vieţii, uităm să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le-a oferit. De atâtea ori ignorăm lucrurile simple, micile bucurii pe care El le-a pregătit pentru noi. De atâtea ori le luăm ca pe ceva de la sine înţeles. Astăzi aş vrea să mă opresc şi să-i mulţumesc pentru ceva foarte simplu şi uşor de făcut, dar foarte... delicios. Crema de zahăr ars. E uimitor cum combinând nişte ingrediente atât de simple, se poate crea ceva atât de special. Dacă n-aţi încercat-o încă, vă scriu mai jos reţeta pe care o folosesc eu:

Doamne, în dimineaţa aceasta vreau să mă rog pentru toţi cei care sunt la începutul unui nou proiect şi în special pentru cei care împlinesc prin el voia Ta. Încurajează-i şi călăuzeşte-i. Adu-le în cale oamenii şi ocaziile de care au nevoie. Dă-le curaj şi binecuvântează-i. Fii alături de ei şi ajută-i să ducă la bun sfârşit ce au început, în ciuda dificultăţilor.

Doamne Isuse, Tu, care ai cunoscut singurătatea sufletului închis într-un pumn de ţărână, îndură-Te de toţi cei care se simt singuri şi părăsiţi. Îndură-Te de tatăl meu, care poate se simte şi el aşa uneori, ştiindu-mă la atâtea mii de kilometri depărtare.

Doamne, ascultă glasul celor care strigă către Tine în miez de noapte din aşternutul lor singuratic. Caută spre ei şi, când noaptea e mai adâncă, păstrează în inimile lor lumânarea aprinsă. Întinde-le o mână în întuneric. Căci Tu eşti prietenul celor singuri şi ochii Tăi se îndreaptă spre cei cu inima zdrobită. Fă ca fiecare dintre ei să primească în noaptea care vine o mângâiere din partea Ta.

AMIN

Doamne, mă rog pentru toţi cei care încă nu şi-au găsit rostul în viaţă, care stau la răscruce de drumuri şi nu ştiu încotro s-o apuce. Luminează-i şi călăuzeşte-i cu dreapta Ta. Arată-le care e scopul Tău pentru viaţa lor.

Dacă m-ar întreba cineva ce aş mai vrea acum de la viaţă, poate aş răspunde şi eu ca şi regele Solomon: înţelepciune. Puterea de a distinge între Bine şi Rău, de a citi semnele vremurilor şi, mai presus de asta, de a descifra harta sufletului meu şi a celorlalţi din jurul meu. Puterea de a înţelege ce e cu adevărat important şi de a păstra lumânarea aprinsă, oricât de adâncă ar fi noaptea prin care merg.

Sunt creştină. Vreau să trăiesc ca o creştină. Să păstrez lumânarea aprinsă. Percep realitatea acestei aparente metafore cu toată profunzimea fiinţei mele. E ca şi cum aş trăi o veşnică zi ploioasă de toamnă, prin norii căreia se cerne mereu o rază de lumină.

Doamne,
Vreau să trăiesc cu adevărat
Vreau să fiu fericită
Vreau toate acele lucruri care te fac să simţi că viaţa e un miracol
Să simt că nici o clipă care trece nu e pierdută.

Doamne, fii mentorul meu. Nu-mi doresc nimic mai mult în viaţă decât să fiu copilul Tău. Dintotdeauna am tânjit după un mentor, după cineva care să-mi cunoască sufletul şi să mă călăuzească spre ceea ce e mai bun în mine. Nu mi-am dat seama că Tu eşti mentorul perfect. Blând, dar ferm, sensibil, dar drept, cu mult tact şi rafinament, atingând întotdeauna coarda potrivită pentru ca sufletul meu să scoată cele mai sublime acorduri.

Doamne,
Învaţă-mă să fiu fericită
Învaţă-mă să fiu liberă
Învaţă-mă să îndrăznesc
Învaţă-mă să pun duhul deasupra literei
Învaţă-mă să-mi descătuşez dragostea
Învaţă-mă să folosesc în scopuri binecuvântate toate darurile pe care mi le-ai dat
Învaţă-mă să mă rog
Învaţă-mă să nu las nici o clipă să treacă în zadar
Învaţă-mă să plâng de fericire
Învaţă-mă să dau un sens durerii
Învaţă-mă să merg mai departe când simt că totul se sfârşeşte
Învaţă-mă să zbor când simt că lumea îmi retează aripile
Învaţă-mă să văd şi să aud ceea ce e cu adevărat vrednic de văzut şi de auzit
Învaţă-mă să găsesc în fiecare sentiment care mă încearcă ceva adânc şi minunat
Învaţă-mă să nu fiu mediocră
Învaţă-mă să fac totul ca pentru Tine
Învaţă-mă să învăţ din greşelile mele şi din greşelile altora
Învaţă-mă să dăruiesc
Învaţă-mă să primesc
Învaţă-mă tot ce ceea ce socoteşti tu că mai trebuie să învăţ
Şi nu mă lua din această lume, Doamne, decât după ce voi fi învăţat toate lucrurile pe care Tu doreşti să le ştiu.

AMIN