Versetul zilei

Rugăciunea clipei

Doamne,


Amin


Tuesday, January 24

Scurtă rugăciune pentru noi înșine și pentru cei dragi nouă

Doamne, Tu cunoști pricina îngrijorărilor mele, ia-mă în palma Ta și păzește-mă. Fii cu mine în fiecare clipă și nu mă lăsa să alunec sau să mă poticnesc. Ție îți încredințez viața mea și ființa mea, sufletul meu și tot ce am. Ai grijă de ele și folosește-le după cum vrei Tu.

Ție ți-i încredințez și pe toți cei pe care îi iubesc, ocrotește-i cu mila Ta și nu-l lăsa pe niciunul dintre ei să se piardă. Iartă-ne când greșim iar atunci când rătăcim pe cărări străine, ia-ne de mână și adu-ne cu blândețe acasă.

Îndreaptă răul pe care l-am făcut și folosește rănile noastre spre zidirea și vindecarea noastră și a altora. Rămâi cu noi până la sfârșit și dă sens vieții noastre, pentru ca și noi să rămânem în Tine și să gustăm pacea și biruința deplină în Împărăția Ta.

Amin




Sunday, January 22

Rugăciune pentru călăuzire

Pe buze îmi tremură gândul ca o lacrimă ce stă să cadă. Și tot ca și ea, odată trimis în lume nu se mai poate întoarce înapoi. Atâtea gânduri bat la poarta vieții... Unele sunt întrebări, altele sunt răspunsuri. Unele sunt rugăciuni, altele sunt ispite. Cum să le recunosc? Cum să știu care sunt de la Tine și care nu?

Doamne, pune Duhul Tău de strajă în inima mea, ca să nu las niciun gând străin să dospească în mine. Dă-mi înțelepciunea să tac atunci când nu am nimic de spus și să vorbesc când vrei Tu să vorbești prin mine.

Tu știi timpurile și soroacele. Ajută-mă să aleg cuvântul potrivit la timpul potrivit. Păzește-mă de gândul fără rod și de vorbirea deșartă. Luminează mintea mea, ca să iau decizia corectă și, odată luată, dă-mi puterea să o duc până la capăt.

Fii cu mine în orice zi și în orice clipă, ca să cunosc plinătatea vieții. Lucrează în mine și prin mine, ca viața mea să capete sens. Călăuzește-mi pașii pe drumul dragostei de Tine și de aproapele meu, ca să împlinesc menirea pentru care m-ai pus pe acest pământ.

Amin




Saturday, January 21

Fereastra spre Dumnezeu

Ne naștem în lume cu cicatricile unor răni nevindecate. Înainte de a avea rănile, avem cicatricile, care se redeschid la fiecare atingere și devin răni noi. Rănile strămoșilor noștri sângerează în noi și durerea lor strigă din adâncul durerii noastre. Înnebuniți, căutăm vindecare. Sau cel puțin alinare. Căutăm o soluție. Trăim într-o lume care caută soluții, dar în același timp le respinge pe cele găsite deja. Suntem noi mai echipați pentru a înfrunta marile probleme ale vieții decât cei dinaintea noastră? Dacă un om și-a dedicat întreaga viață găsirii unei soluții și a găsit-o, și găsind-o, ne-a lăsat-o nouă moștenire, ce drept avem noi să ne lepădăm de ea, anulând astfel întreg efortul depus de acel om?

Istoria omenirii e un tunel lung și întunecat, prin care oamenii au bâjbâit întotdeauna, zdrobiți sub jugul opresiv al conștiinței răulul și a morții, intoxicați de dorul de lumină, bolnavi de o frumusețe mai presus de lume pe care o intuiau uneori sub masca iluzorie a clipei. Puțini sunt cei care au făcut drumul până la capăt și au descoperit lumina. Iar azi lumina lor se pierde, pentru că mândria din noi ne îndeamnă să străbatem aceleași cărări singuri, sceptici, căutând același lumină, dar fiind mai puțin sensibili la strălucirea ei... Împărtășind dorul de infinit din pieptul strămoșilor, dar nu și puritatea sufletească ce le-a dat puterea de a-l atinge... Trăind aceleași mari adevăruri în noi, dar într-o formă diluată până la ridicol. Și totuși suntem convinși, în aroganța noastră, că putem ajunge mai departe decât ei, că suntem mai bogați, mai înțelepți, mai deschiși la minte. Uităm că deschiderea minții fără deschiderea inimii nu înseamnă nimic iar cunoștința fără înțelepciune ne poate pierde.

Lumea în care trăim ne învață să ne încredem în propriile puteri. Dar învățătura ce din vechime a ajuns până la noi și pentru perpetuarea căreia mulți nu au ezitat să-și dea și viața este aceasta: dacă ne agățăm de noi înșine, nu avem nicio șansă. Cel ce se agață de sine e ca un om flămând care începe să-și devoreze propriul trup sau ca un om însetat care începe să-și bea propriul sânge. Avem nevoie de Dumnezeu și există clipe și situații în viață când numai Dumnezeu ne poate salva. Mulți au depus mărturie în acest sens. Și noi, cu lipsa noastră de experiență, cu dependența noastră de comfort, suferinzi de bolile modernității, preferăm să ne credem pe noi înșine decât să-i credem pe ei. Suntem aroganți, superficiali, lipsiți de viziune și de orizont spiritual. Ne agățăm de forme fără fond și, intoxicați de spiritul vremurilor, ne credem stăpâni absoluți peste tot ce avem. Într-o lume în care 'a avea' a ajuns să însemne mai mult decât 'a fi', privim tot mai rar spre comorile cerului. Ne ridicăm privirea doar ca să sfidăm. Iar când ne ținem ochii plecați, nu o facem din smerenie, ci din plictis și lipsă de perspectivă.

Hristos ne spune să-i iubim pe vrăjmași. Noi nu ne iubim nici pe noi înșine; de fapt, ne tratăm ca pe niște vrăjmași, îmbuibându-ne cu lucruri inutile și privându-ne de ceea ce ar putea să ne salveze. Ne suntem nouă înșine niște falși prieteni. Suntem meschini și zgârciți cu omul lăuntric, tratându-l așa cum societatea de consum ne tratează pe noi: cu o suverană indiferență mascată de 'intenții bune'. Când se aprinde dorul din noi, îl astâmpără cu surogate, îl amăgim cu jumătăți de măsură. Plătim bani grei pe anestetice dar refuzăm leacul gratuit. De ce? Pentru că lumea în care trăim ne învață că nimic nu e gratuit. Și noi suntem destul de naivi să o credem.

Dacă mi s-ar cere să pun un mesaj scurt într-o sticlă pentru generația aceasta și pentru cele ce vor urma, le-aș spune doar atât: lăsați ușa deschisă spre Dumnezeu. Orice se va întâmpla, oriunde veți fi, orice vi se va spune, nu vă închideți pentru totdeauna în voi înșivă și nu lăsați lumea să vă închidă în ea. Dați o șansă luminii și cerului, altfel veți trăi și veți muri într-o cameră strâmtă și întunecoasă. Dați o șansă aerului curat, deschideți larg ferestrele spre Cel ce a pus în voi suflarea vieții. Ce folos că v-ați făcut lacăte, obloane, sisteme de alarmă, asigurări, dacă trăiți într-un sicriu? Ce folos că sunteți feriți de hoții de afară, dacă vă închideți singuri cu lupii dinăuntru? Cine vă va păzi de voi înșivă? Cine vă va asigura împotriva propriului eu? Cine vă va ierta, când vă veți dovedi mai răi decât vrăjmașii voștri? Cine vă va iubi atunci când vă veți uita la voi înșivă și veți constata că nu mai e nimic de iubit?




Friday, January 20

Rugăciune pentru iertare și reînnoire prin Duhul Sfânt

Doamne, iartă-mă că m-ai chemat la smerenie, dar am ales calea mândriei. Că mi-ai dat șansa să plâng, dar am ales să mă revolt. Că mi-ai dat șansa să iert, dar am ales să judec. Că m-ai chemat să am milă, dar am ales să lovesc. Că m-ai chemat să am inima curată, dar mi-am tăvălit-o prin noroi. Că mi-ai dat șansa să fac pace, dar am semănat conflict și suferință inutilă. Că însetând pentru dreptate, m-am adăpat la izvoarele minciunii. Că m-am crezut în stare să sufăr prigoniri nedrepte, dar n-am putut îndura nici mustrarea pe care o meritam. Că m-am crezut mai bună decât alții dar la prima poticnire m-am dovedit mai rea decât cei pe care îi numeam răi.

Pentru acestea și pentru toate celelalte păcate ce apasă greu asupra mea mă căiesc din tot sufletul și îți cer iertare. Revarsă asupra mea Duhul Tău cel Sfânt, spre curățire și călăuzire, și cu iubirea Ta transformă inima mea într-o harfă care să vibreze la atingerea mâinii Tale. Fă din mine un om nou, plăcut Ție, și cântă-Ți și prin mine, Doamne, cântarea Ta de biruință.

Amin




Rugăciune pentru curățire și iertare

Cât de murdară sunt, Doamne, cât de întinat mi-e sufletul de mulțimea păcatelor mele! De câte ori privesc înspre mine mă înfior de abisul negru ce mi se cască înainte. Nu găsesc în ființa mea nimic bun de care să mă agăț, nicio lumină care să-mi lumineze cărarea... Totul e deșertăciune și dezamăgire. Mi-e trupul îmbuibat de mâncăruri și băuturi, dar sufletul gol pe dinăuntru.

Vin înaintea Ta cu sentimentul că nu merit nimic de la Tine, că sunt nevrednică până și de a-mi lăsa gândul să Te atingă. Și atunci când mă rog, o fac ca un om pierdut, ultimul om de pe pământ, un nimeni care a îndrăznit să se creadă cineva, un fiu risipitor ce nu merită nici lăturile rămase de la masa porcilor.

Ce să Te rog, cum să Te rog, când nu sunt vrednică nici să-Ți cer iertare? Cum să-Ți cer să-mi iei durerea, când ea e singura jertfă pe care, în sărăcia mea, Ți-o pot aduce? Și totuși nu fac decât să mă plâng, să mă revolt, să-i rănesc pe cei din jurul meu și să pretind o fericire ce nu mi se cuvine.

Mi-e silă de mizeria din mine și totuși aștept mila Ta. Mă privesc și mă judec cu ură dar sunt flămândă de iertarea Ta. Învață-mă să privesc spre Tine, pentru ca ochii mei să cunoască adevărata frumusețe. Să-mi umplu gândul de Tine, ca să descopăr adevărata înțelepciune. Să-Ți recunosc prezența și să-Ți primesc ajutorul, ca să cunosc adâncurile dragostei Tale.

Numai îndurarea Ta nemăsurată mă poate salva de mine însămi. Numai iubirea Ta nemeritată îmi poate vindeca rănile sângerânde. Cu umilință Te rog, întinde-Ți mâna și atinge-Te de sufletul meu lepros, sau spune doar un cuvânt și voi fi curățită.

Amin

Rugăciune pentru vindecarea sufletului zbuciumat

Din mocirla sufletească în care mă aflu scapă-mă din nou, Doamne. Din mlaștina păcatului și a deznădejdii ridică-mă. Întinde-Ți mâna și ia povara ce apasă atât de greu pe umerii mei. Vindecă rănile mele sângerânde. Ușurează chinul meu.

Groaza a ajuns până la sufletul meu și nu știu unde să mă mai ascund de ea. Durerea mea mă tulbură și mințile îmi sunt rătăcite. Dă-mi puterea pe care ai dat-o sfinților Tăi, căci cred cu tărie că numai Tu mă poți salva.

Tu, scutul meu, la care alerg întotdeauna, adăpostește-mă încă o dată. Fă încă o minune pentru mine. A câta oară oare? Mereu Ți-am cerut minuni, Doamne, și m-ai ascultat. Am uitat că celui ce i se dă mult i se cere mult și am continuat să-Ți cer fără a putea să mai dau înapoi. Sunt datoare vândută. Iartă-mă încă o dată de datoria mea și dă-mi puterea să o iau de la capăt.

Mi-e sete și mi-e foame de Tine, de dragostea Ta... De pacea pe care numai Tu o poți da. Nu mă lipsi de această pace. Durerea mea e mare și teama de noi dureri e și mai mare. Dar Tu ești mai mare și ca teama, și ca durerea mea.

Greșelile trecutului mă apasă și viitorul îmi pare nesigur și amenințător... Dar Tu ești mai mare decât trecutul și viitorul meu. La Tine totul este prezent și din prezentul Tău etern ne aduci nouă, celor robi ai timpulului, salvarea.

În clipa aceasta a prezentului meu stau cu sufletul îngenuncheat în fața Ta, privind dinspre timp spre eternitate și îți strig: nu mă lăsa, Doamne!

Simt cum mă duc la fund și mă agăț de Tine ca de singura mea salvare. Cred că Tu, în bunătatea Ta, nu m-ai făcut pentru moarte, că Tu nu ai în plan să mă pierzi, ci să-Ți arăți și prin mine bunătatea Ta cea mare.

Mi-e teamă de suferința care e în mine... De revolta care e în mine... De abisurile deznădejdii... Întinde-mi mâna, ca să mă agăț de ea și să mă ridic la suprafață înainte ca valurile să mă înece.

Tu, cel ce ești plinătate, umple golul din ființa mea! Tu, cel ce ești lumină, luminează întunericul din mine! Doamne, singura mea speranță, nu mă lăsa!




Friday, January 13

Rugăciune de mulțumire

Doamne, Te slăvim pentru vântul ce adie în sufletele noastre... vântul Duhului Sfânt ce Îți poartă șoaptele din veșnicie până la noi... Îți mulțumim pentru că orice încercare în care ne păstrăm intact dorul de Tine e o bătălie câștigată. Pentru că ești și rămâi mereu același, chiar dacă adesea ochiul nostru imperfect Îți distorsionează chipul. Că Te-ai făcut rană pentru noi, ca să vindeci rănile noastre. Că nu ne lași flămânzi și goi în frigul de afară, ci cu milă ne chemi pe toți la cina Ta. Că trăind, ai sfințit viața. Că murind, ai biruit moartea. Că suferind, ai dat sens suferinței. Că iubind, ai dat măsura iubirii. Că Te-ai făcut izvor de apă vie în inimile noastre, ca să nu mai trebuiască să însetăm niciodată. Că vei desăvârși lucrarea pe care ai început-o în noi.

Amin

Scurtă rugăciune zilnică

Doamne, învață-ne cum să trăim și cum să iubim, și dă-ne stăruință să-ți cerem acest lucru în fiecare zi, până va rodi în noi sămânța adevărului Tău cel viu. Călăuzește-ne pașii prin viață și ajută-ne să ne ținem dreaptă cărarea. Atunci când ne vorbești, dă-ne înțelepciunea să ascultăm. Atunci când taci, dă-ne răbdare să așteptăm. Dar să nu taci niciodată prea mult, căci suntem atât de slabi și de ușor coruptibili! Deschide-ne ochii și inima și umple-le de Tine, ca să vedem și să simțim după voia Ta. Iartă-ne și învață-ne să iertăm și să ne iertăm. Fii cu noi în orice clipă și scapă-ne de povara singurătății din noi. Ajută-ne să ne ducem crucea. Păzește-ne de ispitele pe care nu le putem duce și dă-ne puterea să le învingem pe celelalte. Învrednicește-ne să trăim zilnic cu Tine, ca să avem puterea să trăim cu noi înșine.

Amin

Blogosfera CrestinaBlogarama - The Blog Directory Christianity Blogs - Blog Catalog Blog DirectoryBlog Flux DirectoryPromote Your Blog