Ecou

Ecoul unor paşi străini
răsună-n mine
şi mute umbre şi lumini
se joacă-n mine.

se face târziu
pe cărări încă neumblate
şi-ncerc zadarnic să ştiu
cât poate pasul străbate.
Albastre tăceri
sub cer de-ntrebări
şi doar din când în când
o ploaie târzie
pe uscăciuni de gând
în ţarina pustie.