Câte lacrimi am vărsat

Câte lacrimi am vărsat,
Doamne binecuvântat,
Și ce mult am suspinat
Pe al vieții drum umblat.

Pe cărarea de spini plină,
Am tot mers către lumină,
Dar ce beznă pe cărare
Când mergi fără lumânare.
Pe poteca fără lună,
Am tot mers de dor nebună,
Cu durerea cruntă-n piept,
Cercând să-mi țin drumul drept.
Și ce grindină cumplită
M-a lovit cu grea ispită,
Și ce viscol, și ce vânt
Să mă ia de pe pământ!
Dar Tu, Doamne, mi-ai fost scutul,
Și comoara și avutul.
Tu mi-ai dat în suflet pace,
Cine ce poate a-mi face?
Tu mi-ai fost în noapte farul
Și mi-ai îndulcit amarul.
Azi, când cerul e senin,
Înaintea Ta eu vin
Și îți mulțumesc cu dor
Pentru sfântu-Ți ajutor.