Versetul zilei

Rugăciunea clipei

Doamne,


Amin


Thursday, July 16

Despre caracter

Înainte de a discuta un concept, trebuie mai întâi să-l definim. Termenul „caracter” are două înțelesuri majore, după cum ne arată dicționarul explicativ al limbii române: unul general, definit ca „ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane” și unul specific, care se referă la un anumit tip de personalitate, la o anumită însușire sau set de însușiri umane: „personalitate morală fermă”, „însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine.” Atunci când spunem „oameni de caracter”, ne referim la cel de-al doilea aspect.


Perseverență, voință fermă și corectitudine... Calități rare în ziua de azi, dar cu atât mai demne de apreciat. Cum se poate manifesta caracterul în viața de zi cu zi a unui creștin? În primul rând în modul în care ne relaționăm la cei din jurul nostru și la situațiile din viața noastră. Pentru a determina caracterul unei persoane, trebuie să-i observăm comportamentul și reacțiile în mediul ei, în împrejurări normale, alături de cei apropiați.

Un pas mai departe pe acest drum îl constituie momentele de criză, încercările, care ne scot din zona noastră de confort și ne așează într-un spațiu psihologic ostil și nefamiliar. Ele sunt un mod dureros, dar eficient, prin care Dumnezeu ne testează și ne întărește caracterul. Momentele de criză ne oferă un bun prilej de a dovedi dacă suntem sau nu oameni de caracter, pentru că ele fac apel tocmai la primele două din trăsăturile menționate mai sus: perseverența și voința fermă.

O altă împrejurare care ne poate scoate la iveală caracterul e luarea unei decizii majore. Adesea în viață suntem puși în situația de a alege între drumul drept și drumul ocolit, între corectitudine și compromis. De multe ori tentațiile sunt greu de biruit și e nevoie să punem în acțiune toate resursele morale pe care le avem pentru a ne păstra integritatea. Orice victorie obținută pe acest front e o cărămidă în plus la temelia caracterului nostru.

În ultimul rând, dar nu cel din urmă, aș vrea să citez vorbele cuiva care definea caracterul drept „ceea ce suntem atunci când nu ne vede nimeni”. Adesea procedăm într-un anumit fel de teama de a nu fi judecați sau marginalizați. Multe din alegerile și acțiunile noastre sunt influențate de constrângeri sociale sau morale. Dar ceea ce facem în singurătate, atunci când nu ne vede nimeni și când nu suntem presați de nicio prezență din exterior, reflectă adevăratul nostru caracter.

Dacă temperamentul e ceva cu care ne naștem, caracterul poate fi clădit și consolidat. Nu e niciodată prea târziu și nici prea devreme pentru a începe munca la zidirea acestui edificiu ce ne poate aduce atâtea roade în viitor.

0 comments: