La masa Ta ne-am strâns, Isuse,
Cu vin și pâine să ne-alini.
Căci vânturi reci, din zări aduse,
Și frunza tace-n ram rănită
Iar cerul pare azi pustiu;
Și întrebarea e ispită,
Și-oftează-n chinuri tot ce-i viu.
Perdeaua templului se frânge,
Străpunsă de-un fulger ciudat.
Copacul cruce încă plânge
În locul unde l-au tăiat.
Tu ne privești cu ochi de frate,
Pâinea-ntre degete o frângi.
Și lacrimile-ți curg pe pleoape
Și vinul curge-n cupe-adânci.
Noi te privim și nu-nțelegem.
Tu ne privești și înțelegi.
Noi vrem pe Tine să te-alegem,
Tu-alegi povara lumii-ntregi.
Oștenii-n taină se adună
Și săbii crunte își ascut
Ca să-l vâneze împreună
Pe Dumnezeul cel de lut.
Și prețul greu, nemăsurat.
Iuda își numără arginții
Lângă smochinul blestemat.
Stropii din cer te cheamă-acasă,
Și-n graiuri mute toate gem,
Dar Tu cu noi stai azi la masă,
Cei ce-avem ochi și nu vedem.
0 comments:
Post a Comment