Sa privim mereu spre Dumnezeu

Viața unui om se poate schimba într-o secundă. Acum ne aflăm în siguranță, pe țărmul nostru familiar, mângâiați de conștiința că totul e așa cum trebuie să fie, pentru ca în clipa următoare să ne pomenim aruncați în vâltoarea valurilor uriașe, zbătându-ne să supraviețuim. Nu putem știi niciodată ce întorsătură va lua viața. Micul nostru univers poate creşte sau descrește peste noapte şi ne putem trezi prădați de tot ce avem mai drag.


Ce să luăm cu noi dincolo de pragul durerii, al pierderilor şi al terorii? De ce să ne agăţăm când valurile înnebunite lovesc în mica noastră luntre, încercând să o scufunde în adâncuri? Unde să ne găsim mângâierea în mijlocul haosului, agoniei și primejdiei? Unde ne putem găsi refugiul atunci când toate castelele noastre de nisip se năruie, duse de ape?

Răspunsul nu e atât de departe pe cât credem. El se găsește, de fapt, foarte aproape. Trăim într-o lume mare, în mijlocul unui univers imens, plin de surprize şi neprevăzute transformări. Dar acest univers are un stăpân. Cel care l-a creat îi cunoalte fiecare colţișor. El e mai adânc decât toate mările și oceanele lumii, mai înalt decât cel mai înalt munte, mai strălucitor ca însăși lumina.

Dumnezeu poate privi dincolo de timp şi de spaţiu, prin întuneric și prin toate straturile ființei noastre. Nimic nu e ascuns de ochii lui. Valurile uriașe nu-l fac să se ascundă și furtunile grele nu-l fac să se cutremure.

Dumnezeul în care credem și căruia ne încredințăm e prezent pretutindeni și în orice clipă. El e etern şi adevărat, neschimbat şi fără de teamă, credincios celor care-și întind mâinile spre El. Dumnezeu nu e legat de nimic, decât de propriul Sau cuvânt. Acelaşi cuvânt care odată a spus: "Să fie lumină." El a creat reguli si limite, dar și cuvântul fermecat "dincolo". El a creat "legea", dar și "harul".

Pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil. El a pus munţii la locul lor şi le-a poruncit să stea neclintiți, dar tot el a dat credinţa ce poate muta munţii. El a creat ciclul vieții, dar și sufletul care poate sfida umbra morții. El a creat totul şi s-a re-creat pe Sine, cel în veci necreat, în fiecare dintre noi. Şi în tot ce a creat, a pus un strop din dragostea ce-l înconjoară, dragostea ce-l defineşte.

Deci, cum putem fi asupriți de timp, când până și timpul se pleacă în fața prietenului și Tatălui nostru? Cum poate această viață să ne înfrângă, când mergem mână în mână cu Cel ce se află dincolo de viaţă şi de împrejurări? Cum să ne fie teamă de moarte, când Cel ce e mai puternic decât moartea a promis să fie cu noi pentru totdeauna?

Totul e o chestiune de perspectivă. Dacă ne limităm la aici şi acum, vom fi înghiţiți de aici şi acum. Dacă ne agățăm de lucruri pământeşti, acestea vor deveni comoara noastră. Căci "unde e inima ta, acolo e şi comoara ta." Să privim mereu în sus și să-L căutăm pe Dumnezeu în toate.