La hotarul gandului

La hotarul gândului,
Pe aripa vântului,
Mă opresc să Te caut,
Să Te simt, să Te laud,
Dincolo de mine,
Aproape de Tine,

Prin frânturi infinite
De vieți netrăite...
Îmi întind mâna vie
Spre ceasul din vecie,
Dar ceasul s-a oprit,
Moartea a murit.
Minutarul și-a uitat
Drumul prin păcat.
Albastrul negrăit
Mă cheamă-n infinit
Cu glasul iubirii
Ce-a tors tainele firii.
Cât de departe sunt
De mâna de pământ,
Ce-aproape de lumina
Care-mi dezleagă vina.
În prag de neființă,
Mă mistui prin credință
La hotarul gândului
De dorul Cuvântului.