Porunca noua

Șiroi de lacrimi parcă plouă
Din ochii Celui răstignit.
„Astăzi vă dau poruncă nouă:
Iubiți-vă cum v-am iubit.


Când lumea ură vă arată,
Și oameni răi trec la atac,
Rugați-vă din suflet: „Tată,
O, iartă-i că nu știu ce fac.”

Și-oricât de grea este durerea,
Priviți în ochi pe cel hain,
Și când vă varsă-n inimi fierea,
Dați-i în schimb pâine și vin.

Lumea va râde, voi veți plânge,
Dar râsul lumii e amar,
Că-n toți înscrise sunt cu sânge
O moarte,-o cruce și-un calvar.

Și orice suflet care râde
Plânge cu lacrimi în ascuns
Că-l doare chipul morții hâde
Și taina ei de nepătruns.

Dar voi fiți tari și fără teamă,
Căci sunt cu voi la orice pas.
Și niciun suflet ce mă cheamă
Nu va rămâne de pripas.